Mi-am plimbat inima pe drumuri înnămolite – fără cizmulițe, doar cu o pată de bucurie, și aia rămasă de acum câteva zile.   Dacă mă gândesc mai bine, mi-am plimbat inima dezbrăcată de tot, însă știi ce m-a uimit? S-a-ntors îmbrăcată într-o toamnă policromă.   Încă nu știu cu ce aromă.

Te-am desenat în al meu vers – Un înger așezat pe-un nor. De lângă tine eu m-am șters Până voi învăța să zbor.   Nu am curaj să te privesc, Să te iubesc am îndrăznit, Mă iartă când te mai citesc Pe tine, înger mult dorit.   Te-am desenat în al meu vers – Un chip perfect, rupt din soare. De lângă tine iar m-am […]

Pentru ce să mai rămân – Nu mai am ce să-ți mai dau, Am încercat să amân Și rănile-mi tot creșteau.   N-are rost să mai rămân – M-ai golit de sentiment. Lacrimile mi le-adun Să le pun ca pansament.   Iubirea mea n-a apus, Dar încerc să mă salvez. Tu nimic n-aveai de spus Și-ncepeam să deviez.   Și-am plecat pe drumul meu – […]

Dar virgula, virgula nu o știi? De-ai fi pus-o, am fi putut vorbi… Ori două puncte și-aș fi continuat Să-ți enumăr toate câte-am sperat.   Ai jonglat cu amorul. Și încă îți duc dorul.

Nu te-ndrăgosti, mai bine ai citi – să știi a trăi. Nu te-ndrăgosti!