cu toate poemele pe care le-am scris, cu a lor rimă îmbrățișată, cu tot cu ochii lor triști și plânși am plecat neîmpăcată. * e vina mea, tăcerea ta nu o am ascultat ori nu am înțeles-o și cu iubirea o am confundat. * ești al meu regret de primăvară – n-aș fi crezut că florile de mai știu și pot să doară. *** 04 […]
Aprilie se roagă, mai crede în minuni. Pomii din fața casei înflorit-au în rugăciuni.
Ești neliniște de primăvară, ce împinsu-m-a într-o adâncă genune, tu, de-aici, nu-mi mai inspiri nimic, că și inima, precum soarele, apune. * Cuvântul, și astăzi, de nori îmi este plin, d’aia beau poeme și scriu adesea vin.
Mărțișoarele pe care le-am primit: ♥ M-a chemat Primăvara până la ea, Mă întreb, uimită, oare ce o vrea? Cu glas blând îmi șoptește, jucăuș, ușor: „Vino, grăbește-te, adu-mi un mărțișor! * Hai cu mine, spune-mi, oare te-ai gândit Cum în muguri tainici verdele-a-nflorit? Cum sub cerul limpede, larg și-nmiresmat Se trezește lumea în farmec luminat?” * Păsările cântă dorul renăscut, Flori de vișin plouă […]
Să ne fie luna martie cu mai multă Mângâiere și lipsită cu totul de judecată; mai multă Ambiție și fără delăsare; mai multă Rugăciune și lipsită de cârtire; mai multă Tăcere și nici pic de gâlceavă; mai multă Iubire și cu ură deloc; mai multă Emoție și fără pic de îngâmfare.
ce blând și ce tăcut ești tu, prea liniștit pentru una ce scrie – ea, din cuvântul tău mut, naște o întreagă poezie.
Coase-mi tu rana cu toate cuvintele ce le-ai păstrat pentru tine și care, subliniez cu roșu, îmi aparțineau mie. Ai tăcut cam mult și mi-ești dator cu multe emoții, cu multe virgule ce le-am pus intenționat după fiecare dezamăgire. În loc de cicatrice, vreau să-mi rămână o poezie.
Pe 25 martie 2023, am scris poezia „Primăvara asta îți poartă numele”, o poezie de iubire, pe care o poți citi aici https://meniuliterar.ro/2023/03/25/primavara-asta-iti-poarta-numele.html, iar anul acesta, cum primăvara e deja în tren și se îndreaptă către noi, m-am decis să vin cu o altă versiune a poeziei scrise acum doi ani, unde acest anotimp al renașterii, al copacilor înmuguriți/înfloriți și al bucuriei îmbracă, de data […]
Iubirea mea, când de dor te strigă, o auzi și tremuri, și-apari din ruga mea. Cum, eu sunt plină de tine, iar tu de mine gol? Mă dau și eu bătută, nu pun eu monopol, căci tu din suferința ce-o îmbrac îți iei mereu puterea, iară pe mine mă lași să mă-ncălzească durerea.
Ți-e frică, la mine-n suflet tremuri, bag de seamă… Ce poate să-ți facă o iubire? Nu-i loc de nicio dramă. * Crezi că aș putea vreodată să îți fac vreun rău? Rămâi tăcut, cuminte! Iubesc și-n locul tău. * Nici eu nu voi rosti vreun cuvânt, te voi privi doar blând. Să n-ai teamă de mine, mai plâng din când în când. * Să mă […]