Eu noaptea nu pot dormi, că țin lumina aprinsă. Eu noaptea nu pot dormi, de-aceea, când lumina o pot stinge, dorm pe zi.
Miercurea și vinerea scriu poezii de post. Din câteva epitete cromatice fac o pastă verde, căreia îi adaug și ulei de măsline personificatoare. O întind pe o felie de emoție integrală și gata. Am văzut că nu prea guști din poeziile mele pe motiv că ar fi de dulce, știi? Tocmai de aceea scriu vegan-metaforic, cu alte motive poetice să nu-mi mai vii…
Toamna nu poate fi bărbat? Toți o privesc ca pe-o femeie, dar vocea sa o ați uitat – puternică, masculină. Și-n ploile cu pietre, poartă mereu ghete. Parfumul ce-l lasă în urmă aduce a tutun și a piper picant – eu cred că Toamna e bărbat, am prins-o în flagrant.
Nu trebuie să faci nicio școală ca să știi cum se conjugă o toamnă.
Își puse cea plină de dor Pantof Galben în picior – Când drumu-i obositor, Să-i pară cât mai ușor. * Rochia-i vine perfect Celei cu zâmbet cochet, Că-i bogată-n Violet. * Cea plină de pasiune Din apus fură și-și pune Puțin Roșu, două glume, În pletele ei nebune. * Cea cu sufletul hazliu Se-mbrăcă, într-un târziu, În sacou Portocaliu. * Toamna cea cu trei copii- […]
un răsărit la pălărie mi-aș pune, dar cineva se cam ține de glume și-o să ajung să-mi pun un nour și puțină ceață, ce bună dimineață!
Ce, nu-nțelegi Toamna? A fost scrisă-n grabă de un poet prea tânăr – și ale sale frunze uitară să mai cadă. * Ce, nu-nțelegi Toamna? E ca o Primăvară – din fiecare pomișor, vei împleti vreo cinci culori și-ți va ieși un mărțișor. * O să-ncepi a o-nțelege, ce-i drept, doar dacă ale ei cuvinte ce foșnesc îți vor bate-n piept…
Aș scrie mai mult despre iubire, dar condeiul meu prea bine o știe. Și, când în inima lui ea stă cel mai bine, nu se lasă așezată pe-o hârtie. * Aș scrie mai mult și despre fericire, dar condeiul meu prea bine o știe. Și, când brațele peniței sunt de ea pline, nu vrea să o scape pe-o hârtie. * Iubirea și fericirea, în scris […]
Timp de povești, timp de Toamnă, O culoare doar îmi place – Aurul din călimară Mă privește-n ochi, dar tace. N-am mai scris de astă-vară, Am zis c-o să văd la Toamnă… * Plouă cum nu a mai plouat – O scriere udă, udă. La gust pare un vin rosé. Iară simt că-mi face-n ciudă Cântul vântului-poem. Dar Ruga-mă-voi, mă voi ruga O frunză condei […]