M-am îmbrăcat în hainele tale și-am încercat să fiu bărbat – am învățat cum să fumez o țigară, apoi am băut și whisky până m-am îmbătat. Un singur lucru însă am uitat – să-mi schimb atitudinea de doamnă, iar în dimineața asta, la țigară, am băut cafeaua din cea mai drăguță cană, așezată pe câteva frunze de toamnă. Nu pot fi un bărbat.
Ploaia acidă îmi spală toamna, acea toamnă pe care mi-ai oferit-o cadou când m-ai văzut ultima dată. Mi-ai lăsat răni de octombrie și ai plecat pe un drum necunoscut mie. Toamna de la tine mă doare.
Suntem două părți de propoziție de același fel, legate prin conjuncția copulativă „și”.
Te-am uitat, dar nu de mult, de câteva secunde, ce se vor transforma în minute, ore, zile, săptămâni, luni, ani. Nu-mi voi mai aduce aminte de tine peste câțiva ani, peste câteva luni, săptămâni, zile, ore, minute, secunde. Și totuși mă gândesc la tine acum, în aceste secunde, ce vor fi minute, ore, zile, săptămâni, luni, ani. Îmi ești o înșiruire de […]
E atât de frumos să știi că ești inima desenată pe un colț de caiet. E atât de frumos să simți că ești cafeaua băută în fiecare dimineață. E atât de frumos să simți că ești țigara din care trage cu cea mai mare sete. E atât de frumos să știi că ești cea mai frumoasă melodie ascultată în căști. E […]
Pe cărarea lui octombrie, se plimbă ale noastre inimi, ținându-se, dar nu de mână, ci de-o singură literă. Nu și-au spus niciun cuvânt, dar se privesc atât de mult, încât ochii lor pot să scrie o poveste sinceră de iubire – cu o literă ce nimeni n-o s-o știe. Pe-o bancă rece de toamnă, inimile noastre mute par să-și asculte bătăile, dar nu […]
E-o noapte prea goală, te scriu în tăcere cu stihuri ce spală plăcuta durere. Mă-mbrac în cuvinte cu doruri secrete. Te-am ascuns în minte – chiar fără regrete. Ia-ți inima în dinți și-mi intră în piele! Începe să îmi simți un joc ca de iele! Nu-ți sunt, nu poți să-mi fii, te-am scris pe un oftat. Nu-ți pot veni, nu-mi vii – […]
Mi-e Toamnă de tine, de frunze de arțar pictate-n drumul nost` spre altar. Mi-e Ploaie de tine, de cor de picuri reci – când nu mai știu de vii Ori de pleci. Mi-e Pastel de tine, de caldă culoare cusută pe piatră de-un Soare. Mi-e și Vânt de tine, de versuri cu brumă scrise într-o noapte – în glumă. Mi-e Octombrie […]