Ce doruri…

Mi-e Toamnă de tine,

de frunze de arțar

pictate-n drumul nost`

spre altar.

Mi-e Ploaie de tine,

de cor de picuri reci –

 când nu mai știu de vii

Ori de pleci.

Mi-e Pastel de tine,

de caldă culoare

cusută pe piatră

de-un Soare.

Mi-e și Vânt de tine,

de versuri cu brumă

scrise într-o noapte –

în glumă.

Mi-e Octombrie iar –

de ghinde, nuci, conuri…

Mi-e și frunză de fag,

ce doruri…