Se dezbracă primăvara de primii pantofi de ghiocei, de primul ruj de lalele roșii, de prima rochie cu toporași, de primii cercei cu smarald. Rămâne o vară pregătită de plajă, iubindu-se cu soarele, îmbrățișând nisipul, aruncându-se în marea de speranțe.
Prin sufletul îngăurit, fericirea curge spre neant. Plouă de parcă ar plânge cineva. Fulgeră! Tunetul se aude în inimă mai șoptit. De ce nu mi-ai spus că suntem nori?
Nu pot să exprim în cuvinte cât de mult mi-a plăcut cartea „Florile pierdute ale lui Alice Hart”, scrisă de Holly Ringland, care este, de fapt, o adevărată grădină botanică. Înainte de a-mi lăsa aici impresiile de lectură, vreau să-i mulțumesc persoanei care m-a ajutat să descopăr o așa bijuterie literară (@absurdixandria) și să o recomand, la rândul meu, tuturor femeilor, căci este o lecție […]
N-ai cum să spui ce roz e viața – Când tu suspini pân’ dimineața. N-ai cum să spui că iarba-i verde – Când ea grăbită tot te vede. Să spui cât de albastru-i cerul N-ai cum – când nu privești eternul. N-ai cum să vezi un galben soare – Când tu ești plin de întristare. N-ai cum să simți miros de un lila – Când […]
Tu să nu fii poezie, că n-aș ști să te citesc. Să te văd pășind în rime m-ar face să cam roșesc. Și-mbrăcat artistic tare să te văd m-aș întrista. Hai fii om, căci eu în zare m-aș pierde, nu insista! Nu fi poezie, da?
Oh, Poezie, mă tem că dacă te dezbrac de cuvânt, rămâi în sentimente goale – iar să grăiești ți-e sfânt – în orice anotimp ar fi pe pământ.
Știi de ce plouă în dimineața asta? Am rugat eu ploaia să te umple de pupici pe față în locul meu.
Adormită – mă dor dorințele de a te revedea. Dar mi-e un dor ce nu mi-aș dori să-l pierd. Ador să te simt măcar printr-un cuvânt scris la-ntâmplare. Hai să dormim, să fim – măcar în vis – un DOR amândori.
Și oamenii te uită, Nu încerca să-i legi! Ce nu a existat Nu poți nicicând să-nchegi. Și nu-și vor aminti Toate ce v-au legat, N-au vrut să te mai știe – De asta au plecat. În lumea ta, ei n-au Putut să mai respire. La lumea lor mai roz Nimeni să nu aspire. Și oamenii te uită, N-au vrut să te mai […]