Îmi îndrept privirea către acest Nou An și, pentru prima dată în viață, nu simt nevoia să-l umplu de pete, arătându-i lista mea de dorințe. Azi, aleg libertatea de a nu mai avea nevoie de ceva. În acest an, nu voi mai căuta nimic, nu voi mai implora și nu voi mai cerși. Știu că nu voi găsi totul, nici nu vreau, însă las totul […]
inima încearcă să reformuleze acum, cu subiect și predicat, toate informațiile venite din partea minții – vrea, nu vrea, substantivele nu sunt întotdeauna precedate de prepoziții.
Nu poți ține pe cineva legat de tine dacă nu ai ce să-i oferi bun și dacă știi doar să furi bucurii ori liniști, din grădina sa, pentru a-ți înfrumuseța propriul drum. Dacă florile alea sunt udate și îngrijite de ea/el, înseamnă că datorită ei/lui au crescut și s-au făcut frumoase. Să vii și să le rupi, ca mai apoi să […]
Norul acoperă luna, iar ea, naivă, crede că este iubită și protejată. Nu este o îmbrățișare, este o capcană emoțională.
Nu poți ști niciodată ce e în viața și în sufletul unui om. Dacă ai avut tu loc, înseamnă că era gol, nu? Scăunelul ăla, pus la intrarea în sufletul său, era liber. Negreșit era liber. Și acela nu se află acolo pentru a-ți face ție rău, ci pentru a-ți oferi odihnă. Dar de unde să afli asta dacă ai refuzat să te așezi?
Soarele este singurul care nu ignoră pe nimeni. Când răsare, trimite tuturor o notificare – o rază de îmbrățișare.
Să ne fie luna martie cu mai multă Mângâiere și lipsită cu totul de judecată; mai multă Ambiție și fără delăsare; mai multă Rugăciune și lipsită de cârtire; mai multă Tăcere și nici pic de gâlceavă; mai multă Iubire și cu ură deloc; mai multă Emoție și fără pic de îngâmfare.
ce blând și ce tăcut ești tu, prea liniștit pentru una ce scrie – ea, din cuvântul tău mut, naște o întreagă poezie.
Coase-mi tu rana cu toate cuvintele ce le-ai păstrat pentru tine și care, subliniez cu roșu, îmi aparțineau mie. Ai tăcut cam mult și mi-ești dator cu multe emoții, cu multe virgule ce le-am pus intenționat după fiecare dezamăgire. În loc de cicatrice, vreau să-mi rămână o poezie.
De tine aș fi avut nevoie să termin azi ce-am început – am desenat copaci în floare, însă roșu n-am avut. Schiță, 31 ianuarie 2025