Category: iubire

Ți-aș scrie, dar dacă doar mi se pare că și tu simți la fel când, de fapt, e o coincidență… Aș părea nebună în fața ta, nu crezi? Nici n-ai tu idee cât mă fascinezi… * Mi-e teamă să nu te deranjez cumva, rămân cu poezia care, deși nu strigă, te-ating mereu prin ea. * Îți cerusem și luna iunie complet, dar m-am răzgândit. Vreau […]

  Începe procesul meu de vindecare – pe rana mea, o zgaibă s-a format. Tu ce mai faci, ești împăcat? De ce rămâi plecat? Ora ta de mâine dă-mi-o mie, vrei? Aș vrea ora 17 precis, aș vrea și ora trei. Dă-mi mie toată luna iunie și toate florile de tei! De ce îmi par sinonime cu „iubi-mă-vei”?

Tăcerea nu înseamnă că sentimentele lipsesc. Ea este semnul unei iubiri atât de puternice, încât frica de a o elibera devine sfâșietoare. Este o situație nefericită, unde curajul de a risca rămâne singura modalitate de a descoperi adevărul.   deși timidă și tăcută,  lipsită de orice cuvânt, ea nu-i falsă, ea așteaptă, ea e legământ. * liniștită, împăcată, genunchi plecați și mâini împreunate – parcă […]

Numele tău rimează bine c-un pahar de vin. I-ar veni perfect chiar și un „așteaptă-mă puțin!”.

  Metafore, epitete și rimă împerecheată – pe toate le-am abandonat și te-am păstrat doar pe tine în strofa mea. Primăvara asta nici nu-mi mai pare atât de grea, sigur ai tu vreo relație cu ea. Eu nici n-aș mai adăuga încă ceva, aș pune în loc de punct, la poezia asta, chiar inima mea.