final de octombrie

By Cristina

toamna mea

te înțeleg și pe tine,

dar nici eu nu mai pot să duc atâta poezie,

a devenit prea grea și-aduce mai mult cu o nebunie,

de-a v-ați ascunselea ăsta al meu nu-i sinonim cu lipsa de iubire.

e peste putință,

iar finalul ăsta de octombrie

se hrănește din mine cu bună știință.

mi-ar plăcea să-ți mai aud vocea o singură dată

și-apoi încă o dată cât o viață întreagă.

cum să alergi prin mine de atâta timp

și să nu-i răspunzi inimii când te-ntreabă?

simți și tu ceva?

nu iubire, dar ceva care să semene cu ea.