Am intrat în ocTOMbrie ca într-un anticariat plin de tomuri groase și prăfuite, unde mă aștepta toamna, acest anticar simpatic, în etate, de la care am primit câteva propuneri de lectură. Și, cum îmi așeza el vraful de cărți pe rafturile sufletului, mă transformai într-o bibliotecă ambulantă.
când a ajuns octombrie pe la noi, avea o rană și plângea. l-am cusut cu verbul „briller” și-a ieșit octombrillait. l-am pus în locul soarelui, că prea strălucea.
Mi-e Toamnă de tine, de frunze de arțar pictate-n drumul nost` spre altar. Mi-e Ploaie de tine, de cor de picuri reci – când nu mai știu de vii Ori de pleci. Mi-e Pastel de tine, de caldă culoare cusută pe piatră de-un Soare. Mi-e și Vânt de tine, de versuri cu brumă scrise într-o noapte – în glumă. Mi-e Octombrie […]
E octombrie, e toamnă, e ploaie… Și am rămas singură în odaie. Îmi aștern lin cuvintele pe foaie, Miroase-a tristețe, a praf și-a paie. E umezeală, e frig, e melancolie… Ascult și-acum tăcerea literelor mute, Stau abătute și tremură pe hârtie, Privesc calendarul cu nouă file rupte. E octombrie, e toamnă, e rece… Cuvintele par că azi vor să plece, Privesc cu […]