Că și Toamna poate fi o Vară Până-ncep cuvintele să o doară Ca o rană… (2018) ♥ pentru unii vine toamna, pentru mine aș vrea să vii tu – eu pot renunța la septembrie din calendar, numai la tine nu. * au trecut atâtea anotimpuri – în niciunul nu ne-am mai găsit, deși ți-am arătat drumul, tu tot te-ai rătăcit. * și totuși mâine-i […]
în cele din urmă, fiecare are libertatea de a rămâne ori de a renunța. ea nu se oprește, el e interjecția adânc înfiptă în inima sa. * cu tot cu a sa frică, cu rușine, cu neclaritate și cu o profundă dorință, își asumă orice sentință. * nu reușește să găsească nicio rezolvare, se simte ca la un test, în care trebuie să-i șoptești să […]
Mi-am cumpărat de curând, de la Mănăstirea Cozia, cartea „Femeia creștină înaintea Domnului”, o carte-călăuză ce nu trebuie sa se afle printre cele citite și abandonate în bibliotecă. E necesar ca ea să existe pe noptiera oricărei femei creștine și să se revină asupra ei în fiecare zi, întocmai ca o rugăciune, fiind „un adevărat îndrumar de spiritualitate pentru creștinele zilelor noastre”. […]
finalul poveștii l-am scris de-atâtea ori, apoi l-am șters. acum aștept să-l scrii tu să putem să închidem acest dans tacit. am obosit. rupe cu mâna ta doruri, regrete și lacrimi la asfințit. tot ce mi-ai dăruit din tine a fost o umbră în care m-am retras, nu știu dacă am greșit, însă de când iubirea are un sfârșit? poate de când n-am știut să […]
voi n-ați fost nimic, dar fix în nimicul ăla ea a simțit tot – ea nu mai vedea pe un altul, el a ales, în schimb, să-i fie un magnum patruzeci și patru.
Fructele verzi, acre și necoapte mă trimit în copilărie, fix în spatele blocului, unde aveam câțiva pruni și, de fiecare dată, copii nerăbdători fiind, nu mai așteptam să se coacă. „Hoții la prune”, așa auzeam de pe la balcoane. Azi, acești pruni nu mai există. Târziu am aflat care este culoarea prunelor coapte și a corcodușelor. În copilăria mea, […]
În noi înșine mi s-a spus că găsim fericrea, așa că am încetat să o mai caut în exterior. În mine s-a ascuns toată bucuria, dar ea poartă un nume și are chip de om. * Cel mai mult timp îl petrec cu mine, îmi place mult să mă privesc tăcut – n-am nicio întrebare, nu sunt curioasă, indiscreții întotdeauna m-au durut. * Nu poate […]