Așteaptă-mă puțin
Numele tău rimează bine c-un pahar de vin. I-ar veni perfect chiar și un „așteaptă-mă puțin!”.
Numele tău rimează bine c-un pahar de vin. I-ar veni perfect chiar și un „așteaptă-mă puțin!”.
mi-e poftă să scriu cum demult n-am mai simțit, dar cuvintele au răni adânci și-aduc mai mult c-un asfințit.
Metafore, epitete și rimă împerecheată – pe toate le-am abandonat și te-am păstrat doar pe tine în strofa mea. Primăvara asta nici nu-mi mai pare atât de grea, sigur ai tu vreo relație cu ea. Eu nici n-aș mai adăuga încă ceva, aș pune în loc de punct, la poezia asta, chiar inima mea.
cu toate poemele pe care le-am scris, cu a lor rimă îmbrățișată, cu tot cu ochii lor triști și plânși am plecat neîmpăcată. * e vina mea, tăcerea ta nu o am ascultat ori nu am înțeles-o și cu iubirea o am confundat. * ești al meu regret de primăvară – n-aș fi crezut că florile de mai știu și pot să doară. *** 04 […]
Aprilie se roagă, mai crede în minuni. Pomii din fața casei înflorit-au în rugăciuni.
Ești neliniște de primăvară, ce împinsu-m-a într-o adâncă genune, tu, de-aici, nu-mi mai inspiri nimic, că și inima, precum soarele, apune. * Cuvântul, și astăzi, de nori îmi este plin, d’aia beau poeme și scriu adesea vin.
ce blând și ce tăcut ești tu, prea liniștit pentru una ce scrie – ea, din cuvântul tău mut, naște o întreagă poezie.
Coase-mi tu rana cu toate cuvintele ce le-ai păstrat pentru tine și care, subliniez cu roșu, îmi aparțineau mie. Ai tăcut cam mult și mi-ești dator cu multe emoții, cu multe virgule ce le-am pus intenționat după fiecare dezamăgire. În loc de cicatrice, vreau să-mi rămână o poezie.
Pe 25 martie 2023, am scris poezia „Primăvara asta îți poartă numele”, o poezie de iubire, pe care o poți citi aici https://meniuliterar.ro/2023/03/25/primavara-asta-iti-poarta-numele.html, iar anul acesta, cum primăvara e deja în tren și se îndreaptă către noi, m-am decis să vin cu o altă versiune a poeziei scrise acum doi ani, unde acest anotimp al renașterii, al copacilor înmuguriți/înfloriți și al bucuriei îmbracă, de data […]
Iubirea mea, când de dor te strigă, o auzi și tremuri, și-apari din ruga mea. Cum, eu sunt plină de tine, iar tu de mine gol? Mă dau și eu bătută, nu pun eu monopol, căci tu din suferința ce-o îmbrac îți iei mereu puterea, iară pe mine mă lași să mă-ncălzească durerea.