el i-a cerut puțin, ea i-a cerut un Rai – două poezii cu metafore ce-au sângerat. că sunetele lor se potrivesc nu-i niciunul vinovat – ce păcat să poarte sufletul? nu poate fi certat. deși timpul le-a pus cătușe la mâini, ei tot s-au îmbrățișat. necuvintele țin și acum locul unui te iubesc curat. (26 septembrie 2026)
dacă nu vrei să fii o îmbrățișare, un zâmbet, un cuvânt frumos ori un cânt, măcar nu-i săpa celuilalt groapa, nu-i dărui o rană din pământ! lopeți de dor, de chin și de orgoliu – de ce? ca mai apoi să porți doliu?
N-aveam nicio legătură cu tine, Aprilie, deseori te-am simțit invidioasă. De ce el? De ce tocmai mie? Tu știi acum cât te văd de frumoasă? ♥ Nu înțelegeam de ce-mi pleca sufletul în zori și se-ntorcea seara cu brațele pline de flori. Ce cuvânt-petală m-a atins de am simțit că-i vindecare? Poate sinceritatea ce-am simțit-o în a ta exprimare. (29 aprilie 2026) ⋅ ⋅ ⋅ […]
Tu cauți în mine doar o primăvară – S-o privești puțin și-apoi că-i rece să te plângi. Tu cauți un azi, nu cauți și un mâine Și simt cum iubirea în pumni iarăși mi-o strângi. * În pământul tău, degeaba am plantat, N-a răsărit cuvânt, a fost un oftat. Și știi de ce n-am mai plecat? C-am rămas să mă odihnesc după atâta așteptat.
Toamna mea are mereu câte un zâmbet ascuns în fiecare frunză ce-i cade a apus, însă nimănui n-am spus.
te înțeleg și pe tine, dar nici eu nu mai pot să duc atâta poezie, a devenit prea grea și-aduce mai mult cu o nebunie, de-a v-ați ascunselea ăsta al meu nu-i sinonim cu lipsa de iubire. * e peste putință, iar finalul ăsta de octombrie se hrănește din mine cu bună știință. mi-ar plăcea să-ți mai aud vocea o singură dată și-apoi încă o […]
Am luat eu toate apusurile de octombrie și le-am prefăcut în veșnică-ntrebare: de ce el n-a răspuns la a sa chemare? Aceleiași lumi parcă nici n-ar aparține, el – rațional și rece, iar ea – o oarecare vie.
într-un târziu, ea a înțeles – nu poate avea un sentiment intens pentru o fereastră ce închisă să rămână a vrut. și nici nu sparge geamul, ar fi acuzată de furt. * s-a îmbrăcat cu toată lumina ei voie fără să-i fi cerut, d-aia de soare nevoie el nici n-a mai avut. și nici de aer, asta o a durut. * dacă el a […]
Mă gândeam cum m-a salvat iubirea pentru tine, ce am ținut-o atât de strâns. Când am avut cea mai mare nevoie, ea făcut-a fericiri din plâns. ♥ M-am retras de-atâtea ori în ea și m-a primit de parcă și tu ai fi aflat. Fără să stea pe gânduri și cu blândețe, în culori pastel o altă inimă mi-a desenat. ♥ Mă-ntreb adesea dacă simți cât […]
Că și Toamna poate fi o Vară Până-ncep cuvintele să o doară Ca o rană… (2018) ♥ pentru unii vine toamna, pentru mine aș vrea să vii tu – eu pot renunța la septembrie din calendar, numai la tine nu. * au trecut atâtea anotimpuri – în niciunul nu ne-am mai găsit, deși ți-am arătat drumul, tu tot te-ai rătăcit. * și totuși mâine-i […]