Tu cauți în mine doar o primăvară – S-o privești puțin și-apoi că-i rece să te plângi. Tu cauți un azi, nu cauți și un mâine Și simt cum iubirea în pumni iarăși mi-o strângi. * În pământul tău, degeaba am plantat, N-a răsărit cuvânt, a fost un oftat. Și știi de ce n-am mai plecat? C-am rămas să mă odihnesc după atâta așteptat.
Toamna mea are mereu câte un zâmbet ascuns în fiecare frunză ce-i cade a apus, însă nimănui n-am spus.
te înțeleg și pe tine, dar nici eu nu mai pot să duc atâta poezie, a devenit prea grea și-aduce mai mult cu o nebunie, de-a v-ați ascunselea ăsta al meu nu-i sinonim cu lipsa de iubire. * e peste putință, iar finalul ăsta de octombrie se hrănește din mine cu bună știință. mi-ar plăcea să-ți mai aud vocea o singură dată și-apoi încă o […]
Am luat eu toate apusurile de octombrie și le-am prefăcut în veșnică-ntrebare: de ce el n-a răspuns la a sa chemare? Aceleiași lumi parcă nici n-ar aparține, el – rațional și rece, iar ea – o oarecare vie.
într-un târziu, ea a înțeles – nu poate avea un sentiment intens pentru o fereastră ce închisă să rămână a vrut. și nici nu sparge geamul, ar fi acuzată de furt. * s-a îmbrăcat cu toată lumina ei voie fără să-i fi cerut, d-aia de soare nevoie el nici n-a mai avut. și nici de aer, asta o a durut. * dacă el a […]
Mă gândeam cum m-a salvat iubirea pentru tine, ce am ținut-o atât de strâns. Când am avut cea mai mare nevoie, ea făcut-a fericiri din plâns. ♥ M-am retras de-atâtea ori în ea și m-a primit de parcă și tu ai fi aflat. Fără să stea pe gânduri și cu blândețe, în culori pastel o altă inimă mi-a desenat. ♥ Mă-ntreb adesea dacă simți cât […]
Că și Toamna poate fi o Vară Până-ncep cuvintele să o doară Ca o rană… (2018) ♥ pentru unii vine toamna, pentru mine aș vrea să vii tu – eu pot renunța la septembrie din calendar, numai la tine nu. * au trecut atâtea anotimpuri – în niciunul nu ne-am mai găsit, deși ți-am arătat drumul, tu tot te-ai rătăcit. * și totuși mâine-i […]
în cele din urmă, fiecare are libertatea de a rămâne ori de a renunța. ea nu se oprește, el e interjecția adânc înfiptă în inima sa. * cu tot cu a sa frică, cu rușine, cu neclaritate și cu o profundă dorință, își asumă orice sentință. * nu reușește să găsească nicio rezolvare, se simte ca la un test, în care trebuie să-i șoptești să […]
finalul poveștii l-am scris de-atâtea ori, apoi l-am șters. acum aștept să-l scrii tu să putem să închidem acest dans tacit. am obosit. rupe cu mâna ta doruri, regrete și lacrimi la asfințit. tot ce mi-ai dăruit din tine a fost o umbră în care m-am retras, nu știu dacă am greșit, însă de când iubirea are un sfârșit? poate de când n-am știut să […]
voi n-ați fost nimic, dar fix în nimicul ăla ea a simțit tot – ea nu mai vedea pe un altul, el a ales, în schimb, să-i fie un magnum patruzeci și patru.