N-avea ce să bage-n gură, Simțea la stomac o rană Și decise, azi, în post, Să mă ia pe mine hrană. *** Realizai cam greu, ce-i drept, Și-apucă o mușcătură, Încă o mai simt în piept – E precum o-nțepătură. (27 martie 2024)
tu vrei ca sufletul să ți-l încarci folosind al lumii încărcător, dar dacă nu este compatibil, ridică-ți ochii în mod rugător spre Cerul cu brațele deschise – singurul capabil să-l înalțe pe omul secătuit de puteri, când răul așteaptă să-l înhațe… * numai Dumnezeu putere îți dă, fiindcă lumea tot pe gânduri stă… (09 martie)
Și astăzi inima ta chiuli, Absența nu ți-o pot motiva. Te credeam totuși mai serios – Nota la iubire-ți voi scădea.
E ora la care toți dorm, e ora la care eu aștept să se facă zi – doar stau, neavând vreo dorință, și-ncep să scriu în tonuri de gri…
Nu ai teamă, eu nu voi insista, nu-s parte din propoziția ta. Am realizat că, oricât aș vrea, maximum pot schimba doar topica. Că știu că-ți place să jonglezi de fapt – neavând un loc bine precizat, lași predicatul să-și facă de cap.
Tu ai o frumusețe a ta aparte, te-aș invita la o cafea, dar știu c-ai aprecia mai mult o carte. Te-aștept în sala de lectură, la etajul trei – eu te citesc pe tine, iar tu, pe Hemingway. Am dat de al lecturii gust, îți vine atât de bine scrierea lui Proust!
Am închis cartea, tu încă fumezi, Țigara arde parcă-ntr-un oftat. Printre cuvinte, tu ai să te vezi Precum o floare pusă la presat.
Nu toți oamenii ce-apar în viața mea sunt daruri. Mi-am dat seama cu amar că de fapt sunt spamuri.
Într-un mod misterios și-ntocmai ca un magnet, spre mine eu am atras vreo trei „P” -uri la pachet. * Nu-i nimic, că încep acuși sufletul mâncat de molii să mi-l scutur și-au să cadă rând pe rând toți PROFITORII. * Dacă sunt făr’ de obraz, cum pot să le dau pupic? Ți-ai dat seama oare că de PREFĂCUȚI acum zic? * Deși e toamnă și […]
când a ajuns octombrie pe la noi, avea o rană și plângea. l-am cusut cu verbul „briller” și-a ieșit octombrillait. l-am pus în locul soarelui, că prea strălucea.