Mi-e Toamnă de tine, de frunze de arțar pictate-n drumul nost` spre altar. Mi-e Ploaie de tine, de cor de picuri reci – când nu mai știu de vii Ori de pleci. Mi-e Pastel de tine, de caldă culoare cusută pe piatră de-un Soare. Mi-e și Vânt de tine, de versuri cu brumă scrise într-o noapte – în glumă. Mi-e Octombrie […]
Privirea mi-e plină de tine. Când mi-e dor, te caut sub fiecare sentiment de vinovăție, în fiecare zi de toamnă timpurie, în imaginea creată de mine. În nopțile goale, îmi ești. În nopțile pline, îți sunt. Suntem același verb, dar nu și același pronume. Stăruitor te-am privit Și mi-am umplut ochii de iubire.
Între fiecare cuvânt, există un amurg ce-și odihnește aripile arse de nisipul fierbinte, de un dor tăcut, de un strigăt al unei iubiri. Între cuvinte, se aude liniștea cum plânge după noi, golul ce ne vorbește mai mult decât fiecare literă în parte, întunericul ce ne îmbrățișează. Scrierea mea e mută. În nevorbitul ei, se sting încet emoțiile. A apus soarele între cuvinte. […]
Și-apasă Vara asta și doare când se scutură de ploi – de parcă plânge după cuvintele de iubire pierdute prin ochi străini și reci. Și-și strânge în palme ultimele speranțe, ultimele îmbrățișări, ultimii pași spre eden. Și cade neputincioasă în fața tuturor, nu mai poartă rochițe, buchete de visuri prin păr. Poartă doar un inel dintr-o tulpină de păpădie și-atât. Nu știe cât este de […]
Nici nu știu ce mai e pe afară, Ce fac pomii, dacă au înflorit, Nu văd dacă-n fiecare seară, Stelele au un zâmbet colorit. Nici nu mai știu, oare iarba-i verde? Poate în curcubeu s-a preschimbat!? Nu știu de seninul nu și-l pierde Cerul pe care norii s-au plimbat. Nici nu știu ce face gărgărița, Ce-a mai citit, pe unde a zburat, […]
sursă foto: internet Poți să desenezi un soare Pe-un chip inundat de ploaie? Poți să mai pictezi o floare În grădina cui nu are? Poți să așterni tu și frunze Unei toamne mai confuze? Poți să scrii acum pe-un nor Versurile ce mă dor? […]
Am plecat la cules de stele Să le adun pe toate-ntr-un buchet Numit vis. Am plecat la cules de zâmbete Să le adun pe toate-ntr-un buchet Numit speranță. Am plecat la cules de primăveri Să le adun pe toate-ntr-un buchet Numit gratitudine. Am plecat la cules de albastru, galben și violet Să le adun pe toate-ntr-un buchet Numit curcubeu. Am plecat […]
sursă foto: internet Când binele mă învață Și de rău el mă dezvață, Înțelept unul se cheamă – Șerpii nu-mi provoacă teamă. Când puternic el pășește, Este un erou, firește. Chiar de urlă și la lună, Pe un lup l-aș lua de mână. Când liniștea ei grăiește, Nu-mi va spune ce gândește, Iubește mai mult să tacă, Dar hiena nu m-atacă. […]
Și ultima zi de vară Scrie stihuri pe-un colțișor de frunză de toamnă – Scrie cu un vârf de rază de soare, Cu un strop de esență de floare, Că și Toamna poate fi o Vară Până-ncep cuvintele să o doară Ca o rană… by Cristina O.
Pentru că suntem în Postul Paștelui, iar sufletul are și el nevoie de hrană, am scris o poezie cu tematică religioasă, o poezie creștină. Rugându-ne, pășim într-o călătorie magică, într-un univers utopic, încărcat de frumos și pace, însoțindu-ne, la tot pasul, mirosul florilor de primăvară. Preabunule Iisuse, Rugându-mă la Tine, Mă simt ca-ntr-o Grădină Cu gust dulceag de Bine. […]