Declarație atipică

Între fiecare cuvânt, există un amurg

ce-și odihnește aripile

arse de nisipul fierbinte,

de un dor tăcut,

de un strigăt al unei iubiri.

Între cuvinte, se aude liniștea

cum plânge după noi,

golul ce ne vorbește mai mult

decât fiecare literă în parte,

întunericul ce ne îmbrățișează.

Scrierea mea e mută.

În nevorbitul ei,

se sting încet emoțiile.

A apus soarele între cuvinte.

Ce noapte!

Simt ce nu scriu,

scriu ce nu observi,

chiar spațiile dintre cuvinte –

neînțelese de un om.