Nu mai ești, Vară
Și-apasă Vara asta
și doare
când se scutură de ploi –
de parcă plânge
după cuvintele de iubire
pierdute prin ochi străini și reci.
Și-și strânge în palme ultimele speranțe,
ultimele îmbrățișări,
ultimii pași spre eden.
Și cade neputincioasă în fața tuturor,
nu mai poartă rochițe,
buchete de visuri prin păr.
Poartă doar un inel dintr-o tulpină de păpădie
și-atât.
Nu știe cât este de goală
în propriile-i litere –
e doar o mirare,
o resemnare
și-o continuă reverie.
Ar fi putut să fie și ea doar o floare
din complexitatea ei,
însă
e un câmp
bătătorit de oameni.
Și mai varsă o lacrimă
în speranța că va fi înțeleasă.
Ea nu mai poate oferi puțin galben
și nici parfum de lila,
albastru sau verde.
Și pleacă
spre locul unde poate fi ea însăși,
spre locul unde nimeni n-o poate răni.
Nu mai ești, Vară!
Felicitări! ❤😘
Mulțumesc mult! 🙂 <3
❤😍❤😍🥰🌷🌷🌷
❤❤❤❤❤
😍😍🥰
Felicitari! Foarte frumos!
Mulțumesc frumos!
🌷