Month: September 2021

Mai povestește-mi ce făceai Când erai de toamnă frunză! Dorurile le alungai? Te întreb, că-s mai confuză…   Ofereai o-mbrățișare Ori săruturi colorate? Le-ntrebai pe domnișoare Dacă vor rochițe? Poate.   Pusă bine între file, Erai chiar un semn de carte? Iar în multe, multe zile, Lipeai inimile sparte?   Mai povestește-mi ce făceai Când poeții nu aveau muză! Ți-aduci aminte? Inspirai. Și nu erai […]

Scrie Toamna poezie, De proză s-a săturat. N-are nici măcar hârtie, Iară pixul l-a uitat. *** Însă ageră cum este, A privit în ea îndat’ – „Am un covor de poveste, Iată, eu, în loc de pat! Și-aș putea să-ncep a scrie, Cu atâta colorit, Chiar mai multe, cine știe, Și le-mpart de bun venit.” *** Toamna, tare fericită Și mult prea inspirată, Într-un tom, […]

Sunt un pungaș de cuvinte-diamant, Le fur din dicționar, Le-nșir pe un fir roșu Și-mi fac o brățară să par mai șarmant.   Și luna de pe cer Te-ntrebi unde e oare? Să știi că rău nu-mi pare – Mi-am pus-o ca cercel.   Furat-am un apus Și nimeni nu va afla, Dar mai bine aș tăcea, Numai ție ți-am spus.   Sunt un pungaș […]

Mă tem de întuneric, de omul cel rigid, dar și de cel isteric, of, și de cel avid.   Mă tem și de iubire, că s-a stins de curând și a ei licărire – iar m-a lăsat plângând.   Mă tem de-a nopții umbră, dar stelele le-am stins pe pagina cea sumbră – și doar ce am atins…

Am chef de Toamnă și de Septembrie. Brusc, încep să scriu în culorile anotimpului de aur – ele sunt cele mai frumoase cuvinte. Și-mi pare că, în loc de inimă, îmi bate o frunză de arțar.