Vrei să fim un diftong? Tu să fii vocală, Eu, semivocală – Și să stăm amândoi În aceeași silabă… N-aș suporta să fim un hiat Și nicidecum un triftong, Nu vreau să mai stea nicio altă semivocală Cu noi. Vrei să fim un diftong?
Hai să ne prefacem că nu ne mai iubim, Chiar dacă din priviri adesea ne sorbim, Chiar dacă ne e foame cum nu ne-a fost vreodat’, Hai să ne prefacem că de tot noi ne-am uitat. Hai să ne prefacem că nu e iarnă azi, Chiar de amorul nost’ l-am pus deja în brazi, Chiar de ne e teamă de-un decembrie mai gri, Hai […]
A venit iarna, spune-mi o poveste de nea sau scrie-mi măcar un vers în palma mea, cu fulgi de zăpadă, cum inima vrea. Închide-mi palma… să-mi plângă litere în ea tăcerea ta, că-i prea… prea mută, prea grea. A venit iarna, mai bine nu venea. Topește-mi liniștea…
Ți-am fost ninsoare, viscol și ploaie, Ți-am fost apă, aer și foc. Lacrimile îmi curgeau șiroaie Când nu mă observai deloc. Ți-am fost cafea, ți-am fost și țigară, Ți-am fost vers, chiar și poveste. O virgulă acum ne separă, Pusă incorect, firește. Ți-am fost tăcere, ți-am fost și cuvânt, Ți-am fost chiar un sunet iubit. M-ai ascultat în cel mai frumos cânt Și-apoi ai dispărut […]
Amestec de ură, de urlet, de dor Pe chipul unui brumar isteric. E încă ploaie, și rece, și ne mor Visurile noastre-n întuneric. Noiembrie ne lasă palizi si goi, Ne dezbracă și ne-abandonează. În tine a plouat și merg prin noroi, În mine se bea și se fumează. Amestec de rău, de nervi, de uitare Pe chipul unui el, al unei ea. E încă vânt, […]
E atât de frumos să știi că ești inima desenată pe un colț de caiet. E atât de frumos să simți că ești cafeaua băută în fiecare dimineață. E atât de frumos să simți că ești țigara din care trage cu cea mai mare sete. E atât de frumos să știi că ești cea mai frumoasă melodie ascultată în căști. E […]
Pe cărarea lui octombrie, se plimbă ale noastre inimi, ținându-se, dar nu de mână, ci de-o singură literă. Nu și-au spus niciun cuvânt, dar se privesc atât de mult, încât ochii lor pot să scrie o poveste sinceră de iubire – cu o literă ce nimeni n-o s-o știe. Pe-o bancă rece de toamnă, inimile noastre mute par să-și asculte bătăile, dar nu […]
E-o noapte prea goală, te scriu în tăcere cu stihuri ce spală plăcuta durere. Mă-mbrac în cuvinte cu doruri secrete. Te-am ascuns în minte – chiar fără regrete. Ia-ți inima în dinți și-mi intră în piele! Începe să îmi simți un joc ca de iele! Nu-ți sunt, nu poți să-mi fii, te-am scris pe un oftat. Nu-ți pot veni, nu-mi vii – […]
Mi-e Toamnă de tine, de frunze de arțar pictate-n drumul nost` spre altar. Mi-e Ploaie de tine, de cor de picuri reci – când nu mai știu de vii Ori de pleci. Mi-e Pastel de tine, de caldă culoare cusută pe piatră de-un Soare. Mi-e și Vânt de tine, de versuri cu brumă scrise într-o noapte – în glumă. Mi-e Octombrie […]
Privirea mi-e plină de tine. Când mi-e dor, te caut sub fiecare sentiment de vinovăție, în fiecare zi de toamnă timpurie, în imaginea creată de mine. În nopțile goale, îmi ești. În nopțile pline, îți sunt. Suntem același verb, dar nu și același pronume. Stăruitor te-am privit Și mi-am umplut ochii de iubire.