Sub talpa ta mi-ai zdrobit iubirea Și ți-ai văzut de mers. N-auzi cum urlă de amar, Sleită de putere, Lipită de asfalt, Țâșnind din ea durere. Sub talpa ta zace acum Amor întors, Amor mai gri, Amor mai greu. Să nu-mi mai vii În nicio zi!
Doamne, a nins mai mult la Tine-n Cer, la noi a fulguit. În suflete, în schimb, e trist și ger, că am păcătuit. Trimite fulgii să ne-mbrățișeze, să ne-ntoarcem la rugăciune iar! Greșelile încep să lăcrimeze, aruncă-n noi un bulgăre în dar! De Alb ne e dor, de Rai ne e dor, vrem să-ți cântăm la săniuș în cor.
M-am întâlnit cu mine în noaptea asta clară, Nu mă mai văzusem de-atât’ amar de vreme, M-am invitat la un ceai cu multă scorțișoară Și m-am luat în brațe spunându-mi: „nu te teme!” Ce dor mi-era de mine, uitasem cum mă cheamă, Am făcut cunoștință cu mine și-am aflat, Mă simțeam de parcă aș fi cu un om de seamă, Dar nu eram decât […]
Vrei să fim un diftong? Tu să fii vocală, Eu, semivocală – Și să stăm amândoi În aceeași silabă… N-aș suporta să fim un hiat Și nicidecum un triftong, Nu vreau să mai stea nicio altă semivocală Cu noi. Vrei să fim un diftong?
Hai să ne prefacem că nu ne mai iubim, Chiar dacă din priviri adesea ne sorbim, Chiar dacă ne e foame cum nu ne-a fost vreodat’, Hai să ne prefacem că de tot noi ne-am uitat. Hai să ne prefacem că nu e iarnă azi, Chiar de amorul nost’ l-am pus deja în brazi, Chiar de ne e teamă de-un decembrie mai gri, Hai […]
A venit iarna, spune-mi o poveste de nea sau scrie-mi măcar un vers în palma mea, cu fulgi de zăpadă, cum inima vrea. Închide-mi palma… să-mi plângă litere în ea tăcerea ta, că-i prea… prea mută, prea grea. A venit iarna, mai bine nu venea. Topește-mi liniștea…
Ți-am fost ninsoare, viscol și ploaie, Ți-am fost apă, aer și foc. Lacrimile îmi curgeau șiroaie Când nu mă observai deloc. Ți-am fost cafea, ți-am fost și țigară, Ți-am fost vers, chiar și poveste. O virgulă acum ne separă, Pusă incorect, firește. Ți-am fost tăcere, ți-am fost și cuvânt, Ți-am fost chiar un sunet iubit. M-ai ascultat în cel mai frumos cânt Și-apoi ai dispărut […]
Amestec de ură, de urlet, de dor Pe chipul unui brumar isteric. E încă ploaie, și rece, și ne mor Visurile noastre-n întuneric. Noiembrie ne lasă palizi si goi, Ne dezbracă și ne-abandonează. În tine a plouat și merg prin noroi, În mine se bea și se fumează. Amestec de rău, de nervi, de uitare Pe chipul unui el, al unei ea. E încă vânt, […]
E atât de frumos să știi că ești inima desenată pe un colț de caiet. E atât de frumos să simți că ești cafeaua băută în fiecare dimineață. E atât de frumos să simți că ești țigara din care trage cu cea mai mare sete. E atât de frumos să știi că ești cea mai frumoasă melodie ascultată în căști. E […]
Pe cărarea lui octombrie, se plimbă ale noastre inimi, ținându-se, dar nu de mână, ci de-o singură literă. Nu și-au spus niciun cuvânt, dar se privesc atât de mult, încât ochii lor pot să scrie o poveste sinceră de iubire – cu o literă ce nimeni n-o s-o știe. Pe-o bancă rece de toamnă, inimile noastre mute par să-și asculte bătăile, dar nu […]