Îmbracă-te-n poezie cu parfum de reverie, pe buze – un epitet, în urechi, fără defect, metafore să îți prinzi și să vezi tu în oglinzi cum îți stă așa gătită – Gata să fii iar citită.
Și dacă ai plâns șiroaie Oare ce ai rezolvat, Ți-ai făcut din lacrimi oare Diamante, un palat? Ia-ți tristețea de pe față Și prefă-o în frumos, În iubirea cea măreață, În sărut maiestuos.
Vreau să scriem împreună cât mă privești cu uimire – să luăm luna de mână să ne-ofere nemurire. Vreau să scriem pe o frunză un catren sau poate două. Uite, eu o să-ți fiu muză, iar tu mie – viață nouă. Hai să scriem și iubirea, deși ea n-are cuvinte. Când ne pierdem iar cu firea, ne aduce iar aminte că iubirea doar se simte.
Nu fi un soare de nu știi Să-i încălzești pe toți, Nu fi copac cu brațe mii De să cuprinzi nu poți… Nu fi cerul plin de stele De nu vrei să strălucești, Nu fi câmp de viorele De nu vrei să înflorești… Nu fi nici foc de n-ai un dor Să arzi pentru dreptate, Nu fi nici apă de izvor, Lași inimi […]
Nu citi și nu spera, chiar fii anost! Nu privi, nu admira, nu are rost… Nu sprijini, nu explica, nu-i vreme… Nu-ncuraja și nu vorbi, ce lene! Nu oferi, nu ajuta, fii avar! Nu sfătui, nu mulțumi, e-n zadar… Nu scrie, nu înflori, chiar stai pe loc! Nu iubi, nu avansa, e doar un joc… Nu zâmbi, nu te juca, fii serios! Nu dansa, nu […]
Mi-am înmuiat penița în lacrimi Și-au răsărit Stihuri Ce șchioapătă. Mi-am înmuiat penița în alcool Și stihurile se clatină De dor. Mi-am înmuiat penița în parfum de iasomie Și-au răsărit Stihuri De iubire, De dragoste ori de amor Ce te iau cu ele-n zbor.
Mai roagă-te, creștine, Nu te mai frământa! Ți-a obosit în tine Sărmană inima… Ești prea mereu pe fugă, E timpul să te-oprești. Îmbracă-te în rugă Și-apoi începi să crești. Ți-e sufletul, creștine, Căzut, plin de păcat. Cine să ți-l aline Dacă ești ocupat? Cheamă-L acum în casă Pe Domnul nost’ Iisus, Invită-L și la masă Și spune-I ce-ai de spus!
Lasă-mă să te mai scriu, Să te fac o poezie – Un catren sau nici nu știu, Cât mi-e dorul meu de tine. Și când te-oi citi în noapte, Să-mi oferi o-mbrățișare, Să-ți aud inima-n șoapte, În cuvântul sărutare.
S-a-ntors a noastră primăvară Pe chip cu-același zâmbet iar, În rochia-i albă, ușoară, Pășește astăzi spre altar. Și-n urma ei sunt lăcrămioare, Emoții o cuprind acum, Îl ia de braț pe mândrul soare, De azi pornind pe-același drum. Și nași de cununie-mi pare Că sunt gingașii ghiocei, Iar domnișoara de onoare E frezia din părul ei. Iubirea dintre ea și soare Curând […]
Sub talpa ta mi-ai zdrobit iubirea Și ți-ai văzut de mers. N-auzi cum urlă de amar, Sleită de putere, Lipită de asfalt, Țâșnind din ea durere. Sub talpa ta zace acum Amor întors, Amor mai gri, Amor mai greu. Să nu-mi mai vii În nicio zi!