– Copilărie dragă, cu gust de fursec și de griș cu lapte, și de scorțișoară, te invit la un pahar de vin d’ăla sec – să-mi vorbești în șoapte, să mă mângâi iară. Te-ai cam maturizat, of, copilărie! Nu mai ai codițe, nu mai ai nici păpuși… Acum te porți la pantof și pălărie – vreau să porți rochițe, dar vreau și cerceluși. Hai, copilărie, […]
Se dezbracă primăvara de primii pantofi de ghiocei, de primul ruj de lalele roșii, de prima rochie cu toporași, de primii cercei cu smarald. Rămâne o vară pregătită de plajă, iubindu-se cu soarele, îmbrățișând nisipul, aruncându-se în marea de speranțe.
N-ai cum să spui ce roz e viața – Când tu suspini pân’ dimineața. N-ai cum să spui că iarba-i verde – Când ea grăbită tot te vede. Să spui cât de albastru-i cerul N-ai cum – când nu privești eternul. N-ai cum să vezi un galben soare – Când tu ești plin de întristare. N-ai cum să simți miros de un lila – Când […]
Tu să nu fii poezie, că n-aș ști să te citesc. Să te văd pășind în rime m-ar face să cam roșesc. Și-mbrăcat artistic tare să te văd m-aș întrista. Hai fii om, căci eu în zare m-aș pierde, nu insista! Nu fi poezie, da?
Și oamenii te uită, Nu încerca să-i legi! Ce nu a existat Nu poți nicicând să-nchegi. Și nu-și vor aminti Toate ce v-au legat, N-au vrut să te mai știe – De asta au plecat. În lumea ta, ei n-au Putut să mai respire. La lumea lor mai roz Nimeni să nu aspire. Și oamenii te uită, N-au vrut să te mai […]
Îmbracă-mi sufletul în fericire, Să nu îi mai fie rece deloc, E dezgolit de dulcea amintire, De când l-ai pus la chei ca pe-un breloc. Îmbracă-mi tristețile în flori de mai, Să se îmbete de arome mii, Să nu mai știe că ai uitat să stai, Să creadă însă că o să mai vii. Îmbracă-mi iubirea care a apus, Ea speră că din nou […]
Plouă, plouă, plouă Cu figuri de stil, Ne recită nouă Iar – ca un copil – Pământul de flori plin – Versuri de florar, Cu miresme-n dar. Plouă, plouă, plouă.
Îmbracă-te-n poezie cu parfum de reverie, pe buze – un epitet, în urechi, fără defect, metafore să îți prinzi și să vezi tu în oglinzi cum îți stă așa gătită – Gata să fii iar citită.
Și dacă ai plâns șiroaie Oare ce ai rezolvat, Ți-ai făcut din lacrimi oare Diamante, un palat? Ia-ți tristețea de pe față Și prefă-o în frumos, În iubirea cea măreață, În sărut maiestuos.