Am chef de Toamnă și de Septembrie. Brusc, încep să scriu în culorile anotimpului de aur – ele sunt cele mai frumoase cuvinte. Și-mi pare că, în loc de inimă, îmi bate o frunză de arțar.
Mi-am plimbat inima pe drumuri înnămolite – fără cizmulițe, doar cu o pată de bucurie, și aia rămasă de acum câteva zile. Dacă mă gândesc mai bine, mi-am plimbat inima dezbrăcată de tot, însă știi ce m-a uimit? S-a-ntors îmbrăcată într-o toamnă policromă. Încă nu știu cu ce aromă.
Te-am desenat în al meu vers – Un înger așezat pe-un nor. De lângă tine eu m-am șters Până voi învăța să zbor. Nu am curaj să te privesc, Să te iubesc am îndrăznit, Mă iartă când te mai citesc Pe tine, înger mult dorit. Te-am desenat în al meu vers – Un chip perfect, rupt din soare. De lângă tine iar m-am […]
Pentru ce să mai rămân – Nu mai am ce să-ți mai dau, Am încercat să amân Și rănile-mi tot creșteau. N-are rost să mai rămân – M-ai golit de sentiment. Lacrimile mi le-adun Să le pun ca pansament. Iubirea mea n-a apus, Dar încerc să mă salvez. Tu nimic n-aveai de spus Și-ncepeam să deviez. Și-am plecat pe drumul meu – […]
Dar virgula, virgula nu o știi? De-ai fi pus-o, am fi putut vorbi… Ori două puncte și-aș fi continuat Să-ți enumăr toate câte-am sperat. Ai jonglat cu amorul. Și încă îți duc dorul.
Nu te-ndrăgosti, mai bine ai citi – să știi a trăi. Nu te-ndrăgosti!
Plimbă-mă prin a ta lume – de a mea m-am plictisit. N-are farmec și nici glume, e un loc ticsit, ticsit, de tristeți umbrit, umbrit. *** Haide, ia-mă tu de mână și arată-mi cerul tău. Pe al meu, norii se-adună, pe al tău, e curcubeu și cresc flori mereu, mereu. *** Hai, arată-mi Universul, noaptea ta cu stele mii. Of, acum uitai și versul și […]
A iubi este sinonimul lui a fi – Când iubești, o faci la prezent – în fel predicativ, nu copulativ, căci exiști, te afli, te găsești în inima lui, în inima ei. Când iub, ești.
Te scot la o poezie să mai povestim – poate-ajungem, cine știe, chiar să ne iubim. Îți fac cinste cu o ploaie de metafore și îți las scrise pe foaie și anafore. Să-mi cazi în brațe rând cu rând – să te odihnesc. Să mă păstrezi în al tău gând, ochii să-ți privesc.
Mi-ai pus iunie în palmă – ca atunci când te mângâi, să simți briza mării. Iar soarele mi l-ai lipit în loc de inimă – să fiu nemuritoare. Iar ca urechi, am trandafiri roșii – să aud doar cuvinte de iubire. În loc de nas, în loc de gură, ai pus repede o prăjitură. În loc de ochi, mi-ai pus două stele – ce-ai vrea […]