Te scot la o poezie

Te scot la o poezie

să mai povestim –

poate-ajungem, cine știe,

chiar să ne iubim.

Îți fac cinste cu o ploaie

de metafore

și îți las scrise pe foaie

și anafore.

Să-mi cazi în brațe rând cu rând –

să te odihnesc.

Să mă păstrezi în al tău gând,

ochii să-ți privesc.