Din biblioteca unei femei creștine

­      Mi-am cumpărat de curând, de la Mănăstirea Cozia, cartea „Femeia creștină înaintea Domnului”, o carte-călăuză ce nu trebuie sa se afle printre cele citite și abandonate în bibliotecă. E necesar ca ea să existe pe noptiera oricărei femei creștine și să se revină asupra ei în fiecare zi, întocmai ca o rugăciune, fiind „un adevărat îndrumar de spiritualitate pentru creștinele zilelor noastre”.

­      Nu trebuie să uităm ce înfățișare trebuie să aibă femeia care să-i fie pe plac Domnului și că blândețea și liniștea sunt podoabele ce trebuie să le poarte sufletul ei.

­      Obișnuiesc să scriu poezie creștină, această pasiune vine din relația mea specială ce o am cu Dumnezeu încă de când eram o copilă/adolescentă. A scrie poezie creștină este o rugăciune puternică, mai profundă decât cele citite din cărți, întrucât simt că sunt mai aproape de Dumnezeu și că reușesc, astfel, să întăresc relația cu El și să ajung la o bucurie ce nimeni și nimic nu mi-ar putea oferi-o. Sunt un observator atent al naturii umane, de aceea mă folosesc de fiecare experiență și de povestea fiecărui om întâlnit în viața mea. Curioasă și analitică din fire, gândesc mult, iar darul divin și munca, una constantă, sunt cele care mă ajută să dau naștere ideilor mele, unele neînțelese de mulți.

­      Revenind la femeie, și nu la oricare femeie, ci la cea creștină, las aici câteva cuvinte ce le-am subliniat cu roșu pe parcursul lecturii și care mă ajută să nu uit care este atitudinea bineplăcută lui Hristos Dumnezeu:

„Domnul a vădit în multe rânduri că femeia deține desăvârșirea firii omenești. […] El le-a recunoscut însușirea de a înțelege și de a asimila unele adevăruri înalte, ce nu erau ușor de înțeles chiar de către apostoli.”

Femeile amintite în această carte „prin exemplu viu au transmis lumii deșarte puterea credinței lor – pentru care au jertfit totul.”

<<Trebuie să dăm întâietate unei femei curajoase față de bărbat atunci când ea îmbrățișează armele duhovnicești, când se îmbracă în armura dreptății, când ia coiful mântuirii, când se apară cu scutul credinței,  când se încinge cu brâul adevărului și apucă sabia duhovnicească și iese la luptă. >>

„[…] activitatea creștină a gospodinei conduce la aducerea Împărăției lui Dumnezeu în casă.”

­     Femeia creștină este, așadar, acea femeie înțeleaptă, sinceră, profundă, cu o dragoste fierbinte pentru „tot ceea ce este măreț și sfânt”.