E octombrie, e toamnă, e ploaie…
Și am rămas singură în odaie.
Îmi aștern lin cuvintele pe foaie,
Miroase-a tristețe, a praf și-a paie.

 

E umezeală, e frig, e melancolie…
Ascult și-acum  tăcerea literelor mute,
Stau abătute și tremură pe hârtie,
Privesc  calendarul cu nouă file rupte.

 

E octombrie, e toamnă, e rece…
Cuvintele par că azi vor să plece,
Privesc cu regret, dar nu e vina mea,
Filele nu mai pot servi drept saltea.

 

E durere, e pustiu, e singurătate…
Stau singură-n odaia cu geamuri crăpate…