ce blând și ce tăcut ești tu, prea liniștit pentru una ce scrie – ea, din cuvântul tău mut, naște o întreagă poezie.
Coase-mi tu rana cu toate cuvintele ce le-ai păstrat pentru tine și care, subliniez cu roșu, îmi aparțineau mie. Ai tăcut cam mult și mi-ești dator cu multe emoții, cu multe virgule ce le-am pus intenționat după fiecare dezamăgire. În loc de cicatrice, vreau să-mi rămână o poezie.
Iubirea mea, când de dor te strigă, o auzi și tremuri, și-apari din ruga mea. Cum, eu sunt plină de tine, iar tu de mine gol? Mă dau și eu bătută, nu pun eu monopol, căci tu din suferința ce-o îmbrac îți iei mereu puterea, iară pe mine mă lași să mă-ncălzească durerea.
Am închis cartea, tu încă fumezi, Țigara arde parcă-ntr-un oftat. Printre cuvinte, tu ai să te vezi Precum o floare pusă la presat.
Și iarna ninge cu flori de puritate, Cu iubiri pe aripi de înger purtate – Un pandantiv ne va fi cerul pus la gât, Iarna ninge cu tine, iubito, și-atât. Și iarna ninge cu sentiment de cristal, Cu speranțe aduse de un magic val – Un pandantiv ne va fi chiar și pământul Ascultă, iubito, ce-ți spune și vântul! Și iarna ninge […]
Colindă-mi un cântec, colindă-mă prima Și vocea-ți cea caldă să mă-mbrățișeze, Iar ochii-mi de stele să asculte rima, De acum, eu si tu încep să rimeze. Colindă-mi un cântec, colindă-mi și viața Și privirea ta să-mi aducă căldura, Iar de pe suflet să se topească gheața, Să n-aibă loc răul, sa n-aibă nici ura. Colindă-mi o iubire, colindă-mi […]
Lasă-mă să cred că Moșu’ vine Și la cei buni, dar și la cei înrăiți – Cei blânzi, ce în viață fac doar bine, Cu bucurie să fie răsplătiți, Iar celor ce sunt plini de răutate Să le-aducă un pic de bunătate. Lasă-mă să cred că Moșu’ vine Și la cei avuți, dar și la cei sărmani – Celor bogați, ce strâng pentru […]
Din când în când… privește-ți sufletul Și ascultă-l, are ceva de spus… În tăcerea nopții, doar urletul Mai șoptește ceva, un vis apus. Din când în când… culege și un dor, O speranță pe care s-o plantezi În inimă, devino visător, Fii tu un om în care poți să crezi! Din când în când… citește-ți privirea, Deși tăcută, ea scrie […]
Cum îți dai seama că e Toamnă? Când stejarul începe să arunce cu ghinde în tine, iar la fiecare promenadă, deasupra capului tău, zboară lin câte o poezie, căci doar Toamna poate scrie versuri cu ajutorul culorilor. Frunzele – iată ce versuri frumoase!
Nu-i Toamnă fără fericire, Nu-i Toamnă fără el, fără ea, Nu-i Toamnă făr’ a lor iubire Și nici cer fără o stea. Nu-i Toamnă fără al frunzei cânt, Nu-i Toamnă fără versuri scrise, Nu-i Toamnă fără parfum de vânt Și nici somn fără vise. Nu-i Toamnă fără aspirații noi, Nu-i Toamnă fără recital de ploi.