Nu trăim în basme

     Nu poți ține pe cineva legat de tine dacă nu ai ce să-i oferi bun și dacă știi doar să furi bucurii ori liniști, din grădina sa, pentru a-ți înfrumuseța propriul drum.

     Dacă florile alea sunt udate și îngrijite de ea/el, înseamnă că datorită ei/lui au crescut și s-au făcut frumoase. Să vii și să le rupi, ca mai apoi să le pui într-o vază, ele finalizând prin a se scutura precum lacrimile, este o dovadă de egocentrism.

     Când nu poți fi odihnă pentru celalalt, lasă-l liber, nu-i lua dreptul de a rămâne om. Perrmite-i să rămână complet. Poate altcineva are nevoie de el/ea și e necesar să fie sănătos/oasă și împăcat/ă cu el însuși/ea însăși, căci nu e obligată celălaltă persoană să-l/s-o ia și să-l/s-o reînvie cu ajutorul apei vii, că nu trăim în basme.