De-nălțarea Sintei Cruci Ai luat-o la Tine Tu – Ai dus-o-ntr-o Grădină Să-i odihnești sufletu’. * A bătut un drum prea lung Ca să îmi ajungă-n vis. A fost ultima oară Când ea mâna mi-a atins. * Că se va face bine Aveam o presimțire. Nu știam c-al ei sărut Era de despărțire. * Mi-ai zis să nu fiu tristă, Mi-aș dori să știi că […]
Fă-ți cruce de îndată Ce din pat te-ai ridicat Și dă Slavă Domnului Pentru ziua ce ți-a dat! * Fă o cruce pe hrana Ce la gură o s-o duci Și dă Slavă Domnului Că tot ai ce să mănânci! * Sfânta Cruce să o faci Și pe apa ce o bei Dând Slavă Domnului, Căci și mâine o s-o vrei. * Înainte de-a ieși, […]
Ce-mi pare Toamna asta că seamănă cu tine – distantă, arogantă, frunze tot mai puține și fără vreun sens.
Mi-e dor de tine La Apus – Mi-e dor de tine, Nu ți-am spus? Îți spun acum, Mi-am amintit – Nu ne-am văzut La Răsărit. Trecu azi, Și mâine trece… Trecem noi, Ce Toamnă rece… Rămâne dorul și petrece, Ce Toamnă rece… * Să ne vedem unde ziceam? Oh, doar visam!
S-au pregătit pentru școală Istețele Buburuze, Vreo trei Fluturi și un Melc. Luându-se frumos de mână, În loc de ghiozdan la spate, Și-au pus ale Toamnei frunze, Cerându-și întruna scuze Că altceva n-au găsit. * Mare le-a mai fost mirarea Când toți în clasă au pășit. La catedră, în picioare, Îi aștepta un Răsărit – Ce profesor emerit!