Category: Poezie creștină

Te uiți lung în șifonier, Mii de podoabe ți-ai pune… Pe Hristos L-ai întrebat „Doamne, cu ce mi-ar sta bine?” * Ți-ar răspunde de îndată: „Laude ca să primești, Nu te mulțumi cu aur, E de-ajuns să te smerești! * Dacă vrei să strălucești, Toți în jur să ți se-adune, Din Cer Sfânt să ceri veșmânt – Pofta de înțelepciune.” (Pofta de înțelepciune, 28 ianuarie […]

Pentru mine, Doamne, gata, am cerut de-atâtea ori. Azi Te rog să mergi la poarta unde-așteaptă bolnăviori să-i ridici din suferință. Întinzându-Ți mâna Ta, întoarce-i la sănătate! Totul doar spre Slava Ta! * Pentru mine, Doamne, gata, am cerut și-am tot cerut. Azi Te rog să mergi la poarta celui în tristeți căzut – n-are altă mângâiere, rămâi a lui scăpare, mergi chiar astăzi și […]

Nu este aici, a Înviat în inima celui care, în timpul Postului Mare, și-a făcut curat – ale sufletului ferestre de murdărie fost-au șterse. Gura sa n-a mai gustat din aproapele, s-a hrănit cu rugăciune, alegând binele. Stomacul și l-a micșorat – că lăcomia e păcat abia atunci seama și-a dat. Nu este aici, a Înviat în sufletul cela cu rană, în care Trupul Lui […]

Ne bucurăm cu-adevărat, Căci Hristos Domnul a-nviat. Umplutu-ni-s-a inima Cu un dar minunat. „Slavă Domnului!” noi am strigat Și ne-am închinat. Sfânta Lumină Am luat Și-n adâncul ființei L-am așezat Pe Hristos Cel înviat! (16 aprilie 2023)

Doar trei haine să avem Și să le purtăm mereu – Ca în fiecare zi Să ne-admire Dumnezeu. * Azi, cu-ntreaga ta ființă, Îmbracă-te în Credință! * Mâine, sigur îți va plăcea Să te-nvălui cu Nădejdea. * Și veșnic să porți pe tine Dragostea. Ce bine-ți vine! 

Fă-ți cruce de îndată Ce din pat te-ai ridicat Și dă Slavă Domnului Pentru ziua ce ți-a dat! * Fă o cruce pe hrana Ce la gură o s-o duci Și dă Slavă Domnului Că tot ai ce să mănânci! * Sfânta Cruce să o faci Și pe apa ce o bei Dând Slavă Domnului, Căci și mâine o s-o vrei. * Înainte de-a ieși, […]

Măicuță Sfântă, cu bucurie La Fiul Tău, la cer, azi Te-ai mutat. Noi, pe pământ, Ți-aducem laude – Ești nădejdea noastră, a tuturor Sufletelor căzute în păcat.

Cu ce să-mi umplu, Doamne, golul, Cu ce să-mi umplu oare? Dorințele nu-mi încolțesc – Arid îmi mai e solul. * Mi-aș desena cu cretă albă Chiar un soare-răsare Și lângă el aș așeza Micuțe flori de nalbă. * „Cu ce ai la-ndemână” – spune, Și-atunci simții rușine. Cum de prin cap nu mi-a trecut Să spun o rugăciune?