Nu ai teamă, eu nu voi insista, nu-s parte din propoziția ta. Am realizat că, oricât aș vrea, maximum pot schimba doar topica. Că știu că-ți place să jonglezi de fapt – neavând un loc bine precizat, lași predicatul să-și facă de cap.
Tu ai o frumusețe a ta aparte, te-aș invita la o cafea, dar știu c-ai aprecia mai mult o carte. Te-aștept în sala de lectură, la etajul trei – eu te citesc pe tine, iar tu, pe Hemingway. Am dat de al lecturii gust, îți vine atât de bine scrierea lui Proust!
Am închis cartea, tu încă fumezi, Țigara arde parcă-ntr-un oftat. Printre cuvinte, tu ai să te vezi Precum o floare pusă la presat.
Pentru a descărca documentul, click aici ⇒ pasi in analiza unei fraze
Nu toți oamenii ce-apar în viața mea sunt daruri. Mi-am dat seama cu amar că de fapt sunt spamuri.
N-a sosit vremea colindelor! Bineînțeles că iarna nu mi-a bătut, în plină toamnă, cu aripile-i de înger la poarta inimii și nici nu mi-a trimis din cer săruturi blânde, însă eu mi-am permis totuși să dau startul filmelor de Crăciun. Obișnuită să se parfumeze cu esență de Undrea și să-mi trimită sufletul să se dea cu sania pe te miri ce tărâmuri […]
Într-un mod misterios și-ntocmai ca un magnet, spre mine eu am atras vreo trei „P” -uri la pachet. * Nu-i nimic, că încep acuși sufletul mâncat de molii să mi-l scutur și-au să cadă rând pe rând toți PROFITORII. * Dacă sunt făr’ de obraz, cum pot să le dau pupic? Ți-ai dat seama oare că de PREFĂCUȚI acum zic? * Deși e toamnă și […]
Am intrat în ocTOMbrie ca într-un anticariat plin de tomuri groase și prăfuite, unde mă aștepta toamna, acest anticar simpatic, în etate, de la care am primit câteva propuneri de lectură. Și, cum îmi așeza el vraful de cărți pe rafturile sufletului, mă transformai într-o bibliotecă ambulantă.
când a ajuns octombrie pe la noi, avea o rană și plângea. l-am cusut cu verbul „briller” și-a ieșit octombrillait. l-am pus în locul soarelui, că prea strălucea.
Noaptea, când sting toate luminile din casă, una singură îmi mai rămâne aprinsă, cea din inimă. Știu că tu suferi de acluofobie, de aceea nu îndrăznesc să-ți provoc vreo neplăcere.