În noi înșine mi s-a spus că găsim fericrea, așa că am încetat să o mai caut în exterior. În mine s-a ascuns toată bucuria,  dar ea poartă un nume și are chip de om. * Cel mai mult timp îl petrec cu mine, îmi place mult să mă privesc tăcut – n-am nicio întrebare, nu sunt curioasă, indiscreții întotdeauna m-au durut. * Nu poate […]

Îți mulțumesc că ai marcat tu finalul propoziției mele cu un punct. Virgula mea dădea un sentiment de veșnicie, care m-ar fi aruncat în zădărnicie. M-ai salvat tu pe mine de la nefericire ori eu pe tine te-am scăpat de o iubire? Un punct, dar și acela tot tăcut. Nu vei putea șterge oricum niciun semn, înțepătura aia este aidoma unui blestem. Când m-am așezat […]

Deși i-a tăiat cuvântului al său glas, din el câte-un anotimp să fure n-a-ncetat. Nu și-a propus nimic, dar el a apărut, poate, când verbul „a simți” îi era destul de însetat. * Nu poate să nu fie supărată pe el, ea nu înțelege tăcerea lui și nu știe ce-nseamnă. I-ar fi plăcut să o-ntrebe ce mai face, că ea s-a oprit din a-i scrie […]

Noi doi am fost, cândva, mai mult decât s-a putut acum, simt cum parcă m-am întors din drum. Îți recunosc și vocea, și râsul, și mersul, și privirea, îți știu toată ființa, asta mi-e uimirea. * Toate câte le admir la tine, ce-i drept, le-am desenat eu mai demult într-un caiet. Tot ce-nsemni tu îmi pare cunoscut – noi doar ne-am revăzut. * Tu ești […]

Fericirea mea nu stă într-un cuvânt, nu într-un cuvânt primit de la cineva. Fericirea mea stă tocmai în necuvânt, în tăcerea lui iulie, în emoția de cuptor a sa. * Ai fost ca un text la prima vedere, dar te-am descifrat – recunosc, nu după o primă lectură. Am recitit, am subliniat, am notat și, cand te-am înțeles, m-am oprit din alergătură. * Analiza și […]