July 16, 2025
Poveste
Deși i-a tăiat cuvântului al său glas,
din el câte-un anotimp să fure n-a-ncetat.
Nu și-a propus nimic, dar el a apărut, poate,
când verbul „a simți” îi era destul de însetat.
*
Nu poate să nu fie supărată pe el,
ea nu înțelege tăcerea lui și nu știe ce-nseamnă.
I-ar fi plăcut să o-ntrebe ce mai face,
că ea s-a oprit din a-i scrie doar ca să nu provoace vreo dramă.
*
Și, din respect, pentru că a simțit evitarea,
a ales să-și împartă timpul azi cu uitarea.
Nu reușește, parcă ar fi băut cerneala.
*
În loc să se simtă binecuvântat, i-a fost teamă,
nu știe de ce ca pe un pericol o a privit.
E o ciudată, are o pasiune să ignore oamenii,
numai pe el, în schimb, sincer l-a iubit.
*
El n-a vrut-o, ea a văzut,
de-aceea nimic n-a făcut.
Așa a-nțeles: că de ea nu i-a plăcut –
nu într-atât cât să-i așeze în palmă un amărât de cuvânt,
care nici măcar n-ar fi fost sinonim cu „te iubesc mult”.
Ea și-ar fi strâns pumnul tare și nu l-ar mai fi desfăcut.
Nimeni n-ar fi știut.
Ar fi însemnat doar „nu vreau să te uit”,
dar el nici n-a încercat câtuși de puțin,
a ales să dea declin.
*
Ea e tristă acuma, dar merge mai departe,
fiecare noapte goală o umple cu „din păcate”.
Toate speranțele au fost călcate,
nu s-au potrivit la suflet poate.