Plimbă-mă prin a ta lume – de a mea m-am plictisit. N-are farmec și nici glume, e un loc ticsit, ticsit, de tristeți umbrit, umbrit. *** Haide, ia-mă tu de mână și arată-mi cerul tău. Pe al meu, norii se-adună, pe al tău, e curcubeu și cresc flori mereu, mereu. *** Hai, arată-mi Universul, noaptea ta cu stele mii. Of, acum uitai și versul și […]

A iubi este sinonimul lui a fi – Când iubești, o faci la prezent – în fel predicativ, nu copulativ, căci exiști, te afli, te găsești în inima lui, în inima ei. Când iub, ești.

Te scot la o poezie să mai povestim – poate-ajungem, cine știe, chiar să ne iubim.   Îți fac cinste cu o ploaie de metafore și îți las scrise pe foaie și anafore.   Să-mi cazi în brațe rând cu rând – să te odihnesc. Să mă păstrezi în al tău gând, ochii să-ți privesc.  

Mi-ai pus iunie în palmă – ca atunci când te mângâi, să simți briza mării. Iar soarele mi l-ai lipit în loc de inimă – să fiu nemuritoare. Iar ca urechi, am trandafiri roșii – să aud doar cuvinte de iubire. În loc de nas, în loc de gură, ai pus repede o prăjitură. În loc de ochi, mi-ai pus două stele – ce-ai vrea […]

– Copilărie dragă, cu gust de fursec și de griș cu lapte, și de scorțișoară, te invit la un pahar de vin d’ăla sec – să-mi vorbești în șoapte, să mă mângâi iară. Te-ai cam maturizat, of, copilărie! Nu mai ai codițe, nu mai ai nici păpuși… Acum te porți la pantof și pălărie – vreau să porți rochițe, dar vreau și cerceluși. Hai, copilărie, […]

Se dezbracă primăvara de primii pantofi de ghiocei, de primul ruj de lalele roșii, de prima rochie cu toporași, de primii cercei cu smarald.   Rămâne o vară pregătită de plajă, iubindu-se cu soarele, îmbrățișând nisipul, aruncându-se în marea de speranțe.

Privește un flutur’ – cum în al lui zbor, rănile ce dor imediat se scutur’.