N-ai cum să spui ce roz e viața – Când tu suspini pân’ dimineața. N-ai cum să spui că iarba-i verde – Când ea grăbită tot te vede. Să spui cât de albastru-i cerul N-ai cum – când nu privești eternul. N-ai cum să vezi un galben soare – Când tu ești plin de întristare. N-ai cum să simți miros de un lila – Când […]

Tu să nu fii poezie, că n-aș ști să te citesc. Să te văd pășind în rime m-ar face să cam roșesc.   Și-mbrăcat artistic tare să te văd m-aș întrista. Hai fii om, căci eu în zare m-aș pierde, nu insista!   Nu fi poezie, da?

Și oamenii te uită, Nu încerca să-i legi! Ce nu a existat Nu poți nicicând să-nchegi.   Și nu-și vor aminti Toate ce v-au legat, N-au vrut să te mai știe – De asta au plecat.   În lumea ta, ei n-au Putut să mai respire. La lumea lor mai roz Nimeni să nu aspire.   Și oamenii te uită, N-au vrut să te mai […]

Îmbracă-mi sufletul în fericire, Să nu îi mai fie rece deloc, E dezgolit de dulcea amintire, De când l-ai pus la chei ca pe-un breloc. Îmbracă-mi tristețile în flori de mai, Să se îmbete de arome mii, Să nu mai știe că ai uitat să stai, Să creadă însă că o să mai vii.   Îmbracă-mi iubirea care a apus, Ea speră că din nou […]

Plouă, plouă, plouă Cu figuri de stil, Ne recită nouă Iar – ca un copil – Pământul de flori plin – Versuri de florar, Cu miresme-n dar. Plouă, plouă, plouă.