Îmbracă-mi sufletul în fericire, Să nu îi mai fie rece deloc, E dezgolit de dulcea amintire, De când l-ai pus la chei ca pe-un breloc. Îmbracă-mi tristețile în flori de mai, Să se îmbete de arome mii, Să nu mai știe că ai uitat să stai, Să creadă însă că o să mai vii.   Îmbracă-mi iubirea care a apus, Ea speră că din nou […]

Plouă, plouă, plouă Cu figuri de stil, Ne recită nouă Iar – ca un copil – Pământul de flori plin – Versuri de florar, Cu miresme-n dar. Plouă, plouă, plouă.

Îmbracă-te-n poezie cu parfum de reverie, pe buze – un epitet, în urechi, fără defect, metafore să îți prinzi și să vezi tu în oglinzi cum îți stă așa gătită – Gata să fii iar citită.

Și dacă ai plâns șiroaie Oare ce ai rezolvat, Ți-ai făcut din lacrimi oare Diamante, un palat? Ia-ți tristețea de pe față Și prefă-o în frumos, În iubirea cea măreață, În sărut maiestuos.

Vreau să scriem împreună cât mă privești cu uimire – să luăm luna de mână să ne-ofere nemurire. Vreau să scriem pe o frunză un catren sau poate două. Uite, eu o să-ți fiu muză, iar tu mie – viață nouă. Hai să scriem și iubirea, deși ea n-are cuvinte. Când ne pierdem iar cu firea, ne aduce iar aminte că iubirea doar se simte.

Nu fi un soare de nu știi Să-i încălzești pe toți, Nu fi copac cu brațe mii De să cuprinzi nu poți…   Nu fi cerul plin de stele De nu vrei să strălucești, Nu fi câmp de viorele De nu vrei să înflorești…   Nu fi nici foc de n-ai un dor Să arzi pentru dreptate, Nu fi nici apă de izvor, Lași inimi […]

Nu citi și nu spera, chiar fii anost! Nu privi, nu admira, nu are rost… Nu sprijini, nu explica, nu-i vreme… Nu-ncuraja și nu vorbi, ce lene! Nu oferi, nu ajuta, fii avar! Nu sfătui, nu mulțumi, e-n zadar… Nu scrie, nu înflori, chiar stai pe loc! Nu iubi, nu avansa, e doar un joc… Nu zâmbi, nu te juca, fii serios! Nu dansa, nu […]