Mai roagă-te, creștine, Nu te mai frământa! Ți-a obosit în tine Sărmană inima… Ești prea mereu pe fugă, E timpul să te-oprești. Îmbracă-te în rugă Și-apoi începi să crești. Ți-e sufletul, creștine, Căzut, plin de păcat. Cine să ți-l aline Dacă ești ocupat? Cheamă-L acum în casă Pe Domnul nost’ Iisus, Invită-L și la masă Și spune-I ce-ai de spus!
Plouă în cuvinte și li se pierde tot verdele. Suntem muți. Ne înțelegem în cifre – 18221320512 1222218
Lasă-mă să te mai scriu, Să te fac o poezie – Un catren sau nici nu știu, Cât mi-e dorul meu de tine. Și când te-oi citi în noapte, Să-mi oferi o-mbrățișare, Să-ți aud inima-n șoapte, În cuvântul sărutare.
S-a-ntors a noastră primăvară Pe chip cu-același zâmbet iar, În rochia-i albă, ușoară, Pășește astăzi spre altar. Și-n urma ei sunt lăcrămioare, Emoții o cuprind acum, Îl ia de braț pe mândrul soare, De azi pornind pe-același drum. Și nași de cununie-mi pare Că sunt gingașii ghiocei, Iar domnișoara de onoare E frezia din părul ei. Iubirea dintre ea și soare Curând […]
Mi-a intrat luna lupilor în casă și mi-a lăsat cadou, într-o glastră de pe masă, un ger, din care au răsărit flori din argint. Și-a luat bun-rămas și-a plecat încetișor, în locul ei, răsărind un mărțișor.
Iubire este un cuvânt trisilabic, în care accentul cade pe a doua silabă, bi – noi doi, două inimi, pereche, echilibru, trup și suflet.
Ești conjunctivul meu, m-ai învățat să iubesc, să sper, să cred, să visez, să scriu.