Mi-am înmuiat penița în lacrimi Și-au răsărit Stihuri Ce șchioapătă. Mi-am înmuiat penița în alcool Și stihurile se clatină De dor. Mi-am înmuiat penița în parfum de iasomie Și-au răsărit Stihuri De iubire, De dragoste ori de amor Ce te iau cu ele-n zbor.

Mai roagă-te, creștine, Nu te mai frământa! Ți-a obosit în tine Sărmană inima…   Ești prea mereu pe fugă, E timpul să te-oprești. Îmbracă-te în rugă Și-apoi începi să crești.   Ți-e sufletul, creștine, Căzut, plin de păcat. Cine să ți-l aline Dacă ești ocupat?   Cheamă-L acum în casă Pe Domnul nost’ Iisus, Invită-L și la masă Și spune-I ce-ai de spus!

Lasă-mă să te mai scriu, Să te fac o poezie – Un catren sau nici nu știu, Cât mi-e dorul meu de tine.   Și când te-oi citi în noapte, Să-mi oferi o-mbrățișare, Să-ți aud inima-n șoapte, În cuvântul sărutare.

S-a-ntors a noastră primăvară Pe chip cu-același zâmbet iar, În rochia-i albă, ușoară, Pășește astăzi spre altar.   Și-n urma ei sunt lăcrămioare, Emoții o cuprind acum, Îl ia de braț pe mândrul soare, De azi pornind pe-același drum.   Și nași de cununie-mi pare Că sunt gingașii ghiocei, Iar domnișoara de onoare E frezia din părul ei.   Iubirea dintre ea și soare Curând […]