April 3, 2021

Cuvinte în albastru intens – impresii de lectură

By Cristina

Am terminat de lecturat cartea Cuvinte în albastru intens de Cath Crowley.

Aici aveți și gândurile mele.

„Cuvinte în albastru intens” este un roman de dragoste, al familiei, epistolar, un roman despre viață și moarte, despre suferințe, pierderi, cuvinte, cărți la mâna a doua, poezie, pasiuni, dar, mai ales, un roman al speranței.

„Cuvinte în albastru intens” sau, cum am simțit eu această carte, „Oameni în albastru intens”, „Iubire în albastru intens”, este un roman subiectiv prin naraţiunea la persoana I, cei doi naratori, Rachel și Henry, fiind şi personaje ale acţiunii. Este o poveste de dragoste plină de magie, o poveste despre cărți și dspre oameni dependenți de cărți, bookaholici.

Presărat cu fragmente din scrisori si notițe lăsate în cărțile din anticariat, romanul se prezintă ca un puzzle, cele două personaje se completează, cuvântul fiind precum o minge pasată de la unul la altul, ca la volei, aș zice eu.

Personajele noastre, Rachel și Henry, sunt doi adolescenți care m-au convins pe mine, adultul, că speranța nu moare niciodată și că doar iubirea sinceră, acea iubire dezinteresată, acea iubire născută din prietenie, rezistă timpului. Rachel îl iubește pe Henry, băiatul care „miroase a mentă și a cedru și puțin a cărți vechi”, însă el este îndrăgostit de altă fată, Amy. Fără să știe, si el o iubește la rându-i. Si s-a văzut, căci în prietenia lor se ascundea de fapt cea mai frumoasă poveste de iubire. Potrivit lui Henry, Rachel „s-a făcut așa de frumoasă! Mereu a fost frumoasă, bineînțeles, dar a devenit chiar mai frumoasă decât credeam că poate fi. E ceva diferit, ceva s-a schimbat, deși nu îmi prea pot da seama ce și nu pot să-mi iau ochii de la ea, analizând-o din cap până în picioare, studiind toate schimbările”.

Am avut impresia că citesc un poem. Cartea este plină de lirism. Mi-aduc aminte de semnul de pe tavan care părea „un soare în formă de lacrimă”, de semnul exclamării care „e doar un tip ciudat care vorbește prea tare”. Pe lângă cele două personaje principale, mai este George, sora lui Henry, o fată delicioasă, puternică și inteligentă, care poartă adesea tricouri cu mesaje ca „CITIȚI, NENOROCIȚILOR”. Ea îl iubește pe fratele lui Rachel, Cal, care, potrivit surorii sale, „este oceanul și scrisorile pe care le-a lăsat”. Își trimit scrisori unul altuia, ea doar bănuind că este vorba de el. Cand află că a murit, parcă nu realizează, îi oferă lui Rachel o strângere tare de mână.

Anticariatul Cărțile urlătoare este el însuși un personaj. Un bun prieten, un bun ascultător, care menține vie dragostea dintre oameni. Și, mai ales, un prieten plin de surprize: „exact asta îmi place cel mai mult la cărțile la mâna a doua – faptul că găsești tot felul de lucruri înăuntru: urme de cafea, cuvinte încercuite, notițe pe margini. De-a lungul vremii, eu și George am gasit tot felul de chestii prin cărți: scrisori, liste de cumpărături, bilete de autobuz, vise. Am găsit păienjeni minusculi, țigări storcite și urme de tutun în cotor”. Aici, am simțit mirosul vechi al paginilor, iar galbenul pictat de timp m-a urmărit la fiecare pagină. Este un rai al cărților, un tărâm al cuvintelor profunde și al profunzimii sentimentelor, unde te întâlnești cu oamenii pe care îi iubesti, cu autorii îndrăgiți, dar, îndeosebi, cu cei dragi care nu mai sunt.

Personajele noastre citesc și iubesc în albastru. Tot în albastru am citit și eu. „Suntem cărțile pe care le citim și lucrurile pe care le iubim”, spunea Rachel.

Prinde-te de cuvânt

Și el te va transforma în cel mai frumos roman

Ori în cea mai frumoasă poezie.

Ce preferi?