ce blând și ce tăcut ești tu, prea liniștit pentru una ce scrie – ea, din cuvântul tău mut, naște o întreagă poezie.
Coase-mi tu rana cu toate cuvintele ce le-ai păstrat pentru tine și care, subliniez cu roșu, îmi aparțineau mie. Ai tăcut cam mult și mi-ești dator cu multe emoții, cu multe virgule ce le-am pus intenționat după fiecare dezamăgire. În loc de cicatrice, vreau să-mi rămână o poezie.
Pe 25 martie 2023, am scris poezia „Primăvara asta îți poartă numele”, o poezie de iubire, pe care o poți citi aici https://meniuliterar.ro/2023/03/25/primavara-asta-iti-poarta-numele.html, iar anul acesta, cum primăvara e deja în tren și se îndreaptă către noi, m-am decis să vin cu o altă versiune a poeziei scrise acum doi ani, unde acest anotimp al renașterii, al copacilor înmuguriți/înfloriți și al bucuriei îmbracă, de data […]
Iubirea mea, când de dor te strigă, o auzi și tremuri, și-apari din ruga mea. Cum, eu sunt plină de tine, iar tu de mine gol? Mă dau și eu bătută, nu pun eu monopol, căci tu din suferința ce-o îmbrac îți iei mereu puterea, iară pe mine mă lași să mă-ncălzească durerea.
Ți-e frică, la mine-n suflet tremuri, bag de seamă… Ce poate să-ți facă o iubire? Nu-i loc de nicio dramă. * Crezi că aș putea vreodată să îți fac vreun rău? Rămâi tăcut, cuminte! Iubesc și-n locul tău. * Nici eu nu voi rosti vreun cuvânt, te voi privi doar blând. Să n-ai teamă de mine, mai plâng din când în când. * Să mă […]
Când cauți nefericirea, e ușor a o găsi, doar în mintea ta el poate că știe a te iubi. * Nu te entuziasma! Poți să-ți pui tu și beteală, azi nici nu te-a observat, a intrat doar din greșeală. * Numai tu l-ai admirat, deși el pășea-n argouri. Ți-a spart mai tot de prin suflet, ultimele bibelouri. * Tu credeai că fericirea iar o ai […]
Din soarele ce azi pe cer a răsărit aș fura o bucățică și-n loc de mărțișor mi-aș prinde-o în piept, dar mi-este frică… * Iubirea ce-am ascuns-o mi-ar putea lua foc, iară eu nu îmi doresc cu el ca să mă joc. În loc de inimă, mi-ar bate numa’ scrumul. Numai, că și-așa îmi pare prea lung drumul. * Nu-mi mai aprind în suflet raza, […]
De tine aș fi avut nevoie să termin azi ce-am început – am desenat copaci în floare, însă roșu n-am avut. Schiță, 31 ianuarie 2025
N-avea ce să bage-n gură, Simțea la stomac o rană Și decise, azi, în post, Să mă ia pe mine hrană. *** Realizai cam greu, ce-i drept, Și-apucă o mușcătură, Încă o mai simt în piept – E precum o-nțepătură. (27 martie 2024)
tu vrei ca sufletul să ți-l încarci folosind al lumii încărcător, dar dacă nu este compatibil, ridică-ți ochii în mod rugător spre Cerul cu brațele deschise – singurul capabil să-l înalțe pe omul secătuit de puteri, când răul așteaptă să-l înhațe… * numai Dumnezeu putere îți dă, fiindcă lumea tot pe gânduri stă… (09 martie)