D’aia beau poeme și scriu adesea vin

Ești neliniște de primăvară,

ce împinsu-m-a într-o adâncă genune,

tu, de-aici, nu-mi mai inspiri nimic,

că și inima, precum soarele, apune.

*

Cuvântul, și astăzi, de nori îmi este plin,

d’aia beau poeme și scriu adesea vin.