Amurg de mai
Mă voi ierta vreodată Că mi-am pierdut cuvântul Pe străzi întunecate? Mă tot frământă gândul Că-n locul lui pune-vor Pietre, nu prețioase – Din pana mea de gâscă Ieși-vor slove roase. * Ei tot lovesc în mine Când lacrimile curg. Să scriu nu pot acuma, Cuvântul mi-e amurg.





