Chiar de o îmbraci în cuvinte cu soare, Chiar de-i faci baie în apă de lavandă, Chiar de vine cu brațele pline de flori, Privind-o mai bine, vei vedea o pată, Ipocrizia nu poate fi iertată… De când sinceritatea are murdării? Preferi să rămâi fals, căci franc nu poți să fii… Toată strălucirea și-aroma rozelor Se vor risipi pe Strada Nevrozelor. * De ce nu […]
Ce primăvară beată! Se clatină, mai cade – era de așteptat la câte flori cu ea a cărat…
În toate diminețile și-n toate serile, îmi traversezi mintea fără să te asiguri. Nu ți-e teamă?
Am reușit să public un nou volum de poezii și sunt extrem de bucuroasă. „Nori și curcubeie. În al nouălea poem” este cel de-al doilea volum de versuri și este menit să mă împlinească sufletește. Și când mi-e dor de tine, deschid o carte și îi sârut slovele ei adânci. Nu vreau decât să te chem, să ne simțim în al nouălea poem. […]
Un poem și-o poezie S-au întâlnit într-un catren – S-a întors El către Ea: – Să te cer în căsătorie, Crezi că ar fi o nebunie? – Cred că ar fi, mă tem că da, Eu sunt de mult soția ta. Îți amintești? Ne-am salutat din vers Și în fața altarului am mers.
Nu pot sa scriu despre iubire, o simt acut în mine, o simt când te privesc pe tine. Și-mi pare că nu ești bărbat, ci condeiul cu care scriu cel mai frumos poem, Je t’aime.
Nu auzi cum poezia plânge? Stihuri pe obraz i se preling, Dintr-o metaforă-i curge sânge, Iar epitetele-ncet se sting. * E la pământ, te faci că nu o vezi, Și-n loc de rimă, are rana – Nici nu i-o cureți, nici nu i-o pansezi, Noroc că i-am lăsat eu pana. * Și dintr-o trăsătură de condei, Vom auzi din nou râsetul ei.
Chiar de-i la bucătărie Și cu părul prins în coc, Chiar de-i frumos aranjată Și-n picior și-a pus un toc, Ea rămâne tot Femeie. Și-mi pare că-i pictată – În păr, ea și-a prins poeme Și noaptea înstelată. Cu ea râde-ntreg pământul, Parcă-i fluture în zbor. Azi, i s-a oferit titlul De Regina-stelelor.
Singurul mărțișor pe care-l port în piept este INIMA. Și-mi pare că șnurul colorat e interjecția „tic-tac”.