Amurg de mai

Mă voi ierta vreodată

Că mi-am pierdut cuvântul

Pe străzi întunecate?

Mă tot frământă gândul

Că-n locul lui pune-vor

Pietre, nu prețioase –

Din pana mea de gâscă

Ieși-vor slove roase.

*

Ei tot lovesc în mine

Când lacrimile curg.

Să scriu nu pot acuma,

Cuvântul mi-e amurg.