Chiar de-i la bucătărie Și cu părul prins în coc, Chiar de-i frumos aranjată Și-n picior și-a pus un toc, Ea rămâne tot Femeie. Și-mi pare că-i pictată – În păr, ea și-a prins poeme Și noaptea înstelată. Cu ea râde-ntreg pământul, Parcă-i fluture în zbor. Azi, i s-a oferit titlul De Regina-stelelor.
Singurul mărțișor pe care-l port în piept este INIMA. Și-mi pare că șnurul colorat e interjecția „tic-tac”.
Vai, câte poezii am de băgat la spălat – Din cauza unui cititor prea deranjat De jocuri de cuvinte și de figuri de stil – Și-mi cere câteodată să șterg Apus de-april. Să elimin cerul, să-ncep să tai din aștri, De ce anume vers are ochii albaștri… Nu l-am înțeles, dar frumos l-am rugat: „scuzați, Dumneavoastră ce detergent îmi recomandați?”
Mi s-a terminat cerneala, În ce să îmi înmoi pana? Nu-mi cere, te rog, să scriu! Mai am doar un pahar de suc, Doar nu crezi că acum m-apuc… Din condei mi-ar ieși fruct. Într-un Martini aș putea – Și-aș folosi vermut câtva, Măslina eu n-aș mai păstra. Ce gust bun cred că i-ar da Penița mea – Din versul meu te-ai îmbăta. M-apuc atunci […]
Azi, sunt goală de cuvânt, Chiar îmbrăcată-n lacrimi – Să înot nu izbutesc, Valuri albe mă izbesc În spate. * Nu mai sunt poezie, Ci un râu de emoții. Și nu vei dori să bei, Nu-i licoarea unor zei – N-ajută. * Sunt cascadă de gânduri, Căderi cu versuri limpezi. Nu mai sărut cuvântul, Din cer se naște cântul. Ascultă!
Când frica te cuprinde Și noaptea te trezești, Spune-ți o rugăciune – Coșmaru’ să-l gonești. Închină-ți iarăși perna – Somn liniștit să ai, Iar groaza cea a nopții Uitării tu s-o dai. Un înger te păzește, Alungă orice rău. Să ai un somn cu pace, Stă lângă patul tău.
Privește în suflet! Ce vezi? Deși ochii nu sunt acolo, E posibil să dai de lacrimi. Și-ai să rămâi uimit Câți setea și-au potolit. Oare-n inimă O fântână ți-ai săpat?
Am obosit – drumul printre cuvinte e-atât de-anevoios… De multe ori, mă împiedic de-o emoție, de-un gând, de-un sentiment și… cad. Dar mă mai ridică vreo vocală drăguță. Cu toate consoanele m-am certat.
O brățară a prieteniei – Mai știi? Ți-am adus-o anul trecut. Cu motive tradiționale, O mai porți? Oh, spune-mi că nu s-a rupt! * Prietenie, poate ai uitat, Este chiar format prin derivare Cu sufixul „-ie”, de-asta am zis Să-ți cos chiar steluțe și un soare. […]
Scriu, pentru că mi-am făcut din cuvânt cel mai bun prieten. Nu sunt nici scriitor, nici poet. Sunt un OM căruia îi place să combine cuvinte. Cuvântul este de fapt haina cu care-mi place să-mi îmbrac simțirile. Nu căuta în scrierile mele cuvinte pline de fast, vei fi dezamăgit, vei exclama: „Ce mediocru!” Caută, în schimb, simplitatea, ceea ce scriu nu-i frumos împodobit. Cuvântul meu […]