Am împletit un fir de dor Cu unul de iubire – Privesc în gol, mă-ntreb de zor De ce-ai uitat de mine… Am scris un râu, și-un cer am scris, N-ai suferit de sete – Privind în Sus, nimic n-ai zis, Fugeai să nu te-mbete Atâția aștri ce-admirai… Te-ai ascuns, dar nu prea bine, Că tot te găsesc în mine Atârnat de un […]
Slavă Ție, Doamne, Și azi eu Îți aduc – Auzitu-m-ai Că-ncep să mă usuc De-atâta spaimă. În fiece seară, Lacrimilor grele Picuratu-le-ai Doar un strop de miere – Slavă Ție-Ți cânt. Ochii de la Tine Eu i-am mai luat, Tu știi – Dar strigatu-m-ai Să știu că ai să-mi vii: „Privește-mă pe Mine Când grijile-or veni!”.
De-o ramură de măslin Obrazul mi-am atins – Cuprinsu-m-a îndată Lumina ce-am aprins. Cerul l-am privit în ochi Și-am citit „credință”. Se preschimbă-ntr-un vers cald Întreaga-mi ființă. O ramură de măslin Pe-obraz m-a sărutat. Cei ce scriu nicicând nu mor, Atunci eu am aflat.
Minuni se-ntâmplă încă – Ești una dintre ele. Necazul se aruncă, Iubirea tot pe piele Uitată se arată. Las-o să-și odihnească Inima pe-al tău umăr – Temeri să nu-ncolțească, Emoții iar să număr. Respiră, hai respiră, Admiră un colț de cer, Răsari! Ori încetez să sper…
Poezie neagră, Cuvintele au adormit. Nimeni nu se-ntreabă De e un asfințit.
pe cerul tău, stelele încă luminează… nu ți-e rușine că pe-a mea, deși una singură aveam, ai stins-o? cuvinte brute, necernute, ai aruncat spre ea și-acum stau în întuneric. nu mă răzbun, aș fi putut și eu să le prind și să le sparg – fiecare ciob să-l iau și să-l lipesc pe coala mea – ce poezie se năștea… exact din lumina ta. ce […]
Punct. Terminasem de scris poezia. Am dat să plec, dar s-a desprins și mi-a sărit în față. Am crezut că vrea să mă îmbrățișeze, dar m-a mușcat.
Începe prima dată cu tine – Așezată în pat, Căștile la urechi, Ascultând o melodie frumoasă. Nu, nu abandona pictura, Așteaptă până te vei decide Să-ți deschizi inima. Când s-a deschis, Lasă iubirea să intre Și desenează un lacăt. Nu scoate niciun cuvânt, Continuă cu el – Așezat pe cealaltă jumătate a patului, Cu telefonul în mână, Jucându-se. Așteaptă până când va adormi, Apoi deschide-i […]
Te iubesc, dar nu ai de unde să știi, că n-am fost în stare să rostesc nici măcar două cuvinte – am apucat să zic doar „te iub-” și-am apăsat repede pe „-Esc”.
Demult, într-un sat extrem de dulce, ce avea doar căsuțe de bezea, trăia o fetiță de 7 ani, căreia îi plăcea mult să citească. Din păcate, părinții ei nu aveau suficienți bani, încât să-i cumpere cărțile mult dorite și, mai mult decât atât, în sătuc nu exista nicio bibliotecă. În fiecare seară, adormea cu lacrimi în ochi și întotdeauna cădea în genunchi, își apropia mânuțele […]