January 19, 2022
#Cugetare31
pe cerul tău, stelele încă luminează…
nu ți-e rușine că pe-a mea,
deși una singură aveam,
ai stins-o?
cuvinte brute,
necernute,
ai aruncat spre ea
și-acum
stau în întuneric.
nu mă răzbun,
aș fi putut și eu
să le prind
și să le sparg –
fiecare ciob
să-l iau și să-l lipesc pe coala mea –
ce poezie se năștea…
exact din lumina ta.
ce poezie se năștea…