Cea mai lungă poezie scrisă de mine Este aceasta pe care acum o citești. O s-o continui în gând, căci îi e rușine – Catrene dezgolite n-ai voie să privești.
Cu ce să-mi umplu, Doamne, golul, Cu ce să-mi umplu oare? Dorințele nu-mi încolțesc – Arid îmi mai e solul. * Mi-aș desena cu cretă albă Chiar un soare-răsare Și lângă el aș așeza Micuțe flori de nalbă. * „Cu ce ai la-ndemână” – spune, Și-atunci simții rușine. Cum de prin cap nu mi-a trecut Să spun o rugăciune?
Câtă vreme a trecut chiar am uitat, nu mai știu, de când tocu’ n-a mai scris poeme în argintiu. * Schițează curcubeie și face pe nebunul, scrie în roș’ și verde – că-i vară, nu Crăciunul. * Și-a pus o pălărie, oh, nicidecum ghirlandă. E mov și stă a scrie în lanul de lavandă. * Scrisul e ilizibil, dar poți, la o adică, să simți […]
Poezia face parte din volumul „Nori și curcubeie. În al nouălea poem” (2021) Când simt că rana doare și în praf mă înec, suflu în palmă soare, genunchii vin să-mi plec, Doamne!
În ploile de teste, pixul cel cu roșu e inima ce bate. Cu fiece greșeală, de orișice natură, devine amurg de vară.
Cugetarea face parte din volumul „Nori și curcubeie. În al nouălea poem” (2021). Cerul s-a accidentat – o rană roșie ca o boabă de rubin îi arde în piept. Ori e mac?
Cugetarea face parte din volumul „Nori și curcubeie. În al nouălea poem” (2021). Dorință, Bucurie, suflă în păpădie ca în copilărie – când totul e magie.
Ți-am invitat la dans lacrimile de pe chip – În pași de menuet, Cu mișcări grațioase, S-au transformat În ploaie de aur. Cu înfățișare de primăvară, Chiar soarele s-a-ndrăgostit de tine.