Eu găsesc Poezia Cel mai frumos cuvânt – În părul ei se-așază Al primăverii cânt. * Întâi, admir Poetul – Un chip sensibil ce Își strânge-n brațe versul – N-o să-l întreb de ce. * Urmează apoi Ochii Ce-ador să îi privesc – Se umplu continuu De zâmbet tineresc. * Și-atâta Eleganță – Noua pălărie E-n loc de metaforă Și-o copilărie. * Oh, a sa […]

N-am mai scris de multă vreme O poezie și-am sperat C-ai să vii la mine-n suflet Să-mi descui versu’ încuiat. * Măsura de opt silabe, Rima tot încrucișată – Te tot caut iar prin mine, Prin emoția pictată. * N-am mai scris de multă vreme, Voroavele se poticneau. Dacă dădeam să le rostesc, Cu a lor ură mă loveau. * Lună, stele și luceferi, Salcâmii, […]

Căci Iulie se roagă, mai crede în minuni. Ale soarelui raze aprind iar rugăciuni. (Fragment din poezia „An cu rugăciune”).

Anu` trecut, am inclus în volumul „Nori și curcubeie. În al nouălea poem” poezia „Octombrie se roagă”. Azi, m-am gândit că ar fi bine ca toate lunile să-și plece genunchii și să se roage. Iată ce a ieșit! Însuși Gerar se roagă, mai crede în minuni. Prin fulgul ce se-așterne, el spune rugăciuni. * Și Făurar se roagă, mai crede în minuni. Prin perla cea […]

O palmă de copil – în ea, o gărgăriță. Cu micile-i buline scrie-va dorințe. De-ndată va zbura din poiană să aducă un zâmbet angelic, vată pe băț și fluturi, creioane colorate, floricele-n păr și rochițe de păpușă – toate îți bat la ușă. De n-ai unde le pune, nu lăsa să se-adune, găsește-le un loc, căci c-un așa noroc cam des nu te-ntâlnești. O palmă […]

Câtă vreme a trecut chiar am uitat, nu mai știu, de când tocu’ n-a mai scris poeme în argintiu. * Schițează curcubeie și face pe nebunul, scrie în roș’ și verde – că-i vară, nu Crăciunul. * Și-a pus o pălărie, oh, nicidecum ghirlandă. E mov și stă a scrie în lanul de lavandă. * Scrisul e ilizibil, dar poți, la o adică, să simți […]