Doar trei haine să avem Și să le purtăm mereu – Ca în fiecare zi Să ne-admire Dumnezeu. * Azi, cu-ntreaga ta ființă, Îmbracă-te în Credință! * Mâine, sigur îți va plăcea Să te-nvălui cu Nădejdea. * Și veșnic să porți pe tine Dragostea. Ce bine-ți vine!
Aprinde-mi, te rog, condeiul! Promit un singur vers să trag. Râuri-râuri de emoții să-mi oblojească Inima albastră. Lacrimile îmbrăca-vor strofa Imitând florile de nu-mă-uita. Explozie de râs!
Cluj-Napoca, 04 aprilie 2023 Dragă Primăvară, Ți-au înghețat mânuțele cele care au adus, cu o eleganță deosebită, atâta floare… Cu emoție, C
Ochii tăi – distih elegiac. Ai plâns tu ori mi-am înmuiat eu condeiul în ploaia asta de primăvară?
Câtă fericire simt azi, Doamne! Slavă Ție! Deși păcătoasă, Trupul Tău mi-ai dat A-mi fi hrană mie. Astfel, sufletul mi-ai curățat, Slavă Ție! * Pentru bucuria dăruită Și pentru bunătatea Sa, Celui ce este Pâinea vieții Veșnic Îi voi cânta.
Primăvara asta îți poartă numele și s-a dat chiar cu parfumul tău. Nu știam de unde s-o iau și de ce-o iubesc atât de rău. * Azi, înflorit-au pomii gătindu-și crengile cu al tău suflet. Și, de câte ori trec pe lângă ei, mă îmbracă într-un zâmbet. * Mâine vreau s-o reîntâlnesc pe cea care-ți poartă, mai nou, nu doar numele, ci și al tău […]
M-a chemat primăvara până la ea – s-o scriu zice c-ar vrea. Ah, să nu uit călimara, asta ar fi prea-prea. * Mi-e teamă încă să nu-mi uit nici cuvântul. Altfel, cu floarea Afroditei îi voi așterne Cântul. * O să vrea și pălărie, și rochie o să vrea – una simplă, c-un croi drept. Și-o să-i prind și bucuria ca pe-un mărțișor în piept. […]
Eu n-am talent poetic, sunt doar cufundată în reverie. Când mă voi deștepta, afla-voi că-s doar luată de poezie.
Când ploaia este sărut din călimară, Cu un singur vers se face primăvară.
am plecat după soare de primăvară, poezia îmi ține tovărășie – al ei trup mlădiu l-am scos din călimară, iar pe întâiul vers poartă pălărie. * cu mâinile ei mici – două epitete, șterge de pe suflet cele mai mari pete. * cu ea la drum, nimeni nu moare de sete, căci poartă izvoare-n ale sale plete. * când plec, să mă însoțească poezia, curată […]