Lacrimi sunt oare? Nu știam că și florile plâng. Aș vrea a lor tristețe în mână să o strâng. Oh, nu-i plânset, doar mi s-a părut – au avut cu cerul primul lor sărut.
Cu ochii trupului știu că vezi, Dar ai sufletului orbi îți sunt de-o vreme. Ți-ai făcut și tu vreun control? Poate ai nevoie de ochelari de vedere. * Că el este lumină – Încearcă întunericul să te mintă. Roagă și tu Cerul astă-seară Doi aștri să-ți trimită! Să-i porți cu ardoare în fiece zi, Să-i porți, au ale tale dioptrii!
aș fi vrut de la tine, nu iubire, ar fi fost prea mult, doar puțină liniște mi-ar fi dat putere dorul să ți-l duc.
Cât mai e ora vreau să știu… La tine-n suflet cât arde? La mine e mereu târziu Și un dor pe bulevarde. * Să ne mistuie în seară Pe amândoi același ceas. Nu ai face vreo greșeală Dacă ai prinde puțin glas.
Întreaga frumusețe-a ta Poartă haina de tristețe Și nu-i nimeni lângă tine Fericirea să te-nvețe. * Căzând pe gânduri tot mai gri, Nu-i nimeni să te ridice, Tot așteptând petale roz Din iubiri negre să pice. * Întreaga frumusețe-a ta Ți-a furat-o el aseară, E-n privirea lui ascunsă – Poezie prea amară. * Te închizi în strofa asta Din care pe el nu l-ai șters. […]
hai să ne-nchidem într-o călimară! vom fi ca două poezii de vară, scrise de-un condei cu penița în nori – ți-am zis că o să ne pună și bujori, în locul unui《Te iubesc de „n” ori》.
Mai îmi vine a crede că azi te-ai dat cu un parfum Florar. Sau era floral?
Ne bucurăm cu-adevărat, Căci Hristos Domnul a-nviat. Umplutu-ni-s-a inima Cu un dar minunat. „Slavă Domnului!” noi am strigat Și ne-am închinat. Sfânta Lumină Am luat Și-n adâncul ființei L-am așezat Pe Hristos Cel înviat! (16 aprilie 2023)