sursă foto – internet M-am ascuns să nu mă vadă Chiar el, însuși ghinionul, Era lume – o grămadă, Pe mine m-a ales domnul… M-am ascuns să nu mă vadă Tristețea ce tot mă-ngână, Era cât pe ce să cadă Și s-a prins de a mea mână… M-am ascuns să nu mă vadă Lacrimile de-amar, necaz, Aveau o privire […]
M-am aruncat cu pasiune în ființa literei F… —Dăruiește-mi liniștea nopții albe, o, scoică de sidef! Inima-ți cea grațioasă emană divina candoare, Pune-mi – în paharul din stele – puțin din a ta licoare… Literă gingașă ca ghiocelul timid, abia ieșit – Fericirea, Familia, Feminitatea – m-ai copleșit! Zeiță a Frumuseții, cu Finețea dulce mă seduci, Am adus cu mine și tristețile, aș vrea […]
Poezia mea vorbește, îți spune oful, fericirea, Ești pregătit să o asculți, să te învețe nemurirea? Poezia mea ascultă cum o citești – ascuns în rânduri – Ce simți când ți se confesează și sunteți doar voi doi – singuri? Poezia mea tace când literele-i sunt pline de praf, Mi-aș dori să le gravez în lemn, dar eu nu sunt un xilograf. […]
Ia-mă, Fericire, de mână! Și să mergem pe același drum, Pe drumul cel plin de lumină, Unde tristețea se face scrum. Ia-mă, Iubire, de mână! Și să zburăm în același loc, Tu rămâi zâna cea bună, Născută fiind din flori de soc. Ia-mă, Bunătate, de mână! Și să alergăm către frumos, Transformă-mi inima în lună, Vreau să mă dezvolt armonios…!
„Cerul știe că nu trebuie să ne rușinăm de lacrimile noastre, fiindca ele sunt ploaie peste praful orbitor al pământului, acoperind inimile noastre de piatră. Am fost mai bine după ce am plâns – mai cu părere de rău am fost, mai bun, mai gentil.” (Charles Dickens) sursă foto – internet Lacrimile sunt de două feluri: lacrimi de bucurie și lacrimi […]