sursă foto – internet
 
 
 
M-am ascuns să nu mă vadă
Chiar el, însuși ghinionul,
Era lume – o grămadă,
Pe mine m-a ales domnul…

 

M-am ascuns să nu mă vadă
Tristețea ce tot mă-ngână,
Era cât pe ce să cadă
Și s-a prins de a mea mână…

 

M-am ascuns să nu mă vadă
Lacrimile de-amar, necaz,
Aveau o privire fadă,
S-au topit pe al meu obraz…

 

M-am ascuns să nu mă vadă
Deznădejdea ce apasă,
M-a așteptat o decadă –
Comodă – la mine-acasă…

 

Am fugit, de-această dată,
Dar să găsesc fericirea,
Am găsit-o cocoțată,
Într-un copac, cu iubirea…

 

M-am urcat, dar amândouă
S-au luat de mână-ndată,
Vă spun drept, cititori, vouă,
C-au fugit de-o biată fată…