February 22, 2016
Capitolul 12 – Despre lacrimi, Suflet simplu de Cristina Olteanu
„Cerul știe că nu trebuie să ne rușinăm de lacrimile noastre, fiindca ele sunt ploaie peste praful orbitor al pământului, acoperind inimile noastre de piatră. Am fost mai bine după ce am plâns – mai cu părere de rău am fost, mai bun, mai gentil.” (Charles Dickens)
 |
| sursă foto – internet |
Lacrimile sunt de două feluri: lacrimi de bucurie și lacrimi de tristețe. Cu toții am avut atât lacrimi de bucurie, cât și de tristețe. Suntem oameni, suntem încercați de viață și, cu sau fără voia noastră, trăim toate sentimentele.
Lacrimile au rolul de a ne curăța sufletul și inima, au rol purificator. Orice sentiment care ne încearcă sfârșește prin lacrimi. Lacrimile ne ajută să ne eliberăm, să ne ușurăm sufletul. Ne ajută să ne simțim ușori ca un fulg de nea.
Lacrimile de tristețe sunt dureroase, sunt apăsătoare. E bine să plăngem, dacă simțim nevoia. Să vărsăm durerea, doar așa ne liniștim. Lacrimile de durere ne inundă sufletul, dacă le lăsăm înăuntrul lui. Eliberează-te, lasă-le să cadă, să nu mai facă parte din tine. Nu este bine să ții durerea în tine, așa numai rău îți faci. Nu îți fie teamă să verși lacrimi, fie ele șiroaie. Nu îți fie rușine, suntem oameni iar să plângi nu este nimic rușinos. Lacrimile arată nevoia noastră de ceva. Este mult mai bine să ai un umăr pe care să plângi, sa ai pe cineva care să plângă cu tine. Prin lacrimi lăsăm la vedere sentimentul care ne încearcă. Dacă plângi, nu înseamnă că ești slab, ci din contră, atunci când plângi dai dovadă de sensibilitate. O ființă sensibilă, capabilă să-și exprime sentimentele și să-și accepte condiția umană este demnă de admirat. Lacrimile fac parte din viața noastră, iar dacă atunci când ne gândim la lacrimi ne vine în minte numai sentimentul de tristețe, să ne aducem aminte că dacă ele n-ar exista, noi am fi distruși în interiorul nostru. Dacă ne abținem să plângem, după cum mulți ați observat, simțim un nod în gât și o durere în piept, durere care trece doar dacă lăsăm lacrimile să izvorască din noi.
Spuneam că nu doar lacrimi de tristețe există, ci și de bucurie. Da, plângem atunci când suntem bucuroși, pentru că pune stăpânire pe noi emoția. Lacrimile de fericire au și ele un rol benefic. Plangem de fericire când am primit un cadou pe care îl doream, când am luat examenul care ne dădea bătai de cap, când cineva bolnav s-a însănătoșit, cand devenim părinți. Sunt numeroase motivele pentru care ne lăsăm pradă emoțiilor și plângem. Așa ne manifestăm bucuria imensă prin care trecem. Lacrimile reprezintă apogeul la care a ajuns sentimenul care ne încearcă. Și atunci izbucnim. Izbucnim în cel mai frumos mod de a ne arăta sufletul cald și sensibil pe care îl avem.
Fie că ești copil, adult, femeie sau bărbat, tot ai simțit măcar o dată că îți vine să plăngi și ai plâns. Și bărbații au voie să plângă, nu numai femeile. Barbații care plâng nu sunt slabi, ci suficient de puternici și curajoși încât să-și arate sensibilitatea lor aparte. Așa că, dragul meu drag, nu îți chinui sufletul strângând în el toate lacrimile, ci ai tăria să te detașezi de ele, lăsă-le și pe ele libere, doar căzând în voia lor, ele se vor putea folosi de toată capacitatea lor de a te face să simți că plutești în aer.
ü Plângi, dacă ești trist!
ü Plângi, dacă ești fericit!
ü Plângi de fiecare dată cănd simți!
ü Plânsul nu este precum fuga “rușinoasă, dar sănătoasă”, plânsul este doar sănătos.
ü Plânsul este purificator și liniștitor.
ü Plâng doar cei sensibili și cu suflet mare.
ü Plângem toți.
ü Plângem împreună!