Am plecat la cules de stele Să le adun pe toate-ntr-un buchet Numit vis. Am plecat la cules de zâmbete Să le adun pe toate-ntr-un buchet Numit speranță. Am plecat la cules de primăveri Să le adun pe toate-ntr-un buchet Numit gratitudine. Am plecat la cules de albastru, galben și violet Să le adun pe toate-ntr-un buchet Numit curcubeu. Am plecat […]
sursă foto: internet Când binele mă învață Și de rău el mă dezvață, Înțelept unul se cheamă – Șerpii nu-mi provoacă teamă. Când puternic el pășește, Este un erou, firește. Chiar de urlă și la lună, Pe un lup l-aș lua de mână. Când liniștea ei grăiește, Nu-mi va spune ce gândește, Iubește mai mult să tacă, Dar hiena nu m-atacă. […]
Marchez și eu împlinirea a 169 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, „Luceafărul poeziei românești”, printr-o poezie. Eminescu azi trăiește prin omul cel ce-l citește. Și se-mbată de iubire, de mare, de împlinire. Eminescu încă scrie cu parfum o poezie. Și-o reciți, miroase-a tei, din vers izvorăsc scântei. Eminescu doruri cântă de copilărie sfântă. Nufăr […]
Și ultima zi de vară Scrie stihuri pe-un colțișor de frunză de toamnă – Scrie cu un vârf de rază de soare, Cu un strop de esență de floare, Că și Toamna poate fi o Vară Până-ncep cuvintele să o doară Ca o rană… by Cristina O.
Savurez tăcerea încet, n-aș vrea s-o termin repede, ci să-i prelungesc grația. Mușcând din ea, să-mi aducă-n prezent frumusețea clipelor mute ce cântau natura. Si-atâta plăcere provoacă fiecare bucată din ea… Și stă, stă cuminte în ceșcuța ei. Și-aș vrea să tac orice, să tac iubirea, să tac frumosul, să tac fericirea, căci orice tace, acel grăiește. Și-asemuiesc tăcerea, al ei […]
Am învățat, până la vârsta de 29 de ani, că: Orice problemă are o rezolvare, nu trebuie să ne stresăm până ni se face rău; Indiferent cât ne-am strădui să mulțumim oamenii, aceștia tot vor găsi o chichiță de care să se lege, ceva, ceva tot o să-i nemulțumească; Unele femei îl pot întrece pe însuși diavolul […]
Pentru că suntem în Postul Paștelui, iar sufletul are și el nevoie de hrană, am scris o poezie cu tematică religioasă, o poezie creștină. Rugându-ne, pășim într-o călătorie magică, într-un univers utopic, încărcat de frumos și pace, însoțindu-ne, la tot pasul, mirosul florilor de primăvară. Preabunule Iisuse, Rugându-mă la Tine, Mă simt ca-ntr-o Grădină Cu gust dulceag de Bine. […]
Și iarna ninge cu flori de puritate, Cu iubiri pe aripi de înger purtate – Un pandantiv ne va fi cerul pus la gât, Iarna ninge cu tine, iubito, și-atât. Și iarna ninge cu sentiment de cristal, Cu speranțe aduse de un magic val – Un pandantiv ne va fi chiar și pământul Ascultă, iubito, ce-ți spune și vântul! Și iarna ninge […]
Colindă-mi un cântec, colindă-mă prima Și vocea-ți cea caldă să mă-mbrățișeze, Iar ochii-mi de stele să asculte rima, De acum, eu si tu încep să rimeze. Colindă-mi un cântec, colindă-mi și viața Și privirea ta să-mi aducă căldura, Iar de pe suflet să se topească gheața, Să n-aibă loc răul, sa n-aibă nici ura. Colindă-mi o iubire, colindă-mi […]
Lasă-mă să cred că Moșu’ vine Și la cei buni, dar și la cei înrăiți – Cei blânzi, ce în viață fac doar bine, Cu bucurie să fie răsplătiți, Iar celor ce sunt plini de răutate Să le-aducă un pic de bunătate. Lasă-mă să cred că Moșu’ vine Și la cei avuți, dar și la cei sărmani – Celor bogați, ce strâng pentru […]