Dacă vezi pe dinte puțin violet, Să știi că nu-i de la ruj. Atât de foame mi-a fost, Că am mușcat dintr-un curcubeu. Acum sufăr de indiferență. Poate îți par a fi căzută din vers, Dar să știi că-i invers.
Un gutui japonez într-o grădină Îmi amintesc că am fost oarecând – Cu obrazul roșu, cu pielea fină, Iar lumea toată mă purta în gând. * O buburuză-n fustă cu buline Că am fost cândva eu îmi amintesc – Ajuns-am în mâna unei copile Și, întrebând „când mă căsătoresc?”, Am zburat iubitu’ să i-l găsesc. * Iubită a soarelui ce răsărea Că am fost prea […]
Chiar de o îmbraci în cuvinte cu soare, Chiar de-i faci baie în apă de lavandă, Chiar de vine cu brațele pline de flori, Privind-o mai bine, vei vedea o pată, Ipocrizia nu poate fi iertată… De când sinceritatea are murdării? Preferi să rămâi fals, căci franc nu poți să fii… Toată strălucirea și-aroma rozelor Se vor risipi pe Strada Nevrozelor. * De ce nu […]
Ce primăvară beată! Se clatină, mai cade – era de așteptat la câte flori cu ea a cărat…
În toate diminețile și-n toate serile, îmi traversezi mintea fără să te asiguri. Nu ți-e teamă?
Am reușit să public un nou volum de poezii și sunt extrem de bucuroasă. „Nori și curcubeie. În al nouălea poem” este cel de-al doilea volum de versuri și este menit să mă împlinească sufletește. Și când mi-e dor de tine, deschid o carte și îi sârut slovele ei adânci. Nu vreau decât să te chem, să ne simțim în al nouălea poem. […]
Un poem și-o poezie S-au întâlnit într-un catren – S-a întors El către Ea: – Să te cer în căsătorie, Crezi că ar fi o nebunie? – Cred că ar fi, mă tem că da, Eu sunt de mult soția ta. Îți amintești? Ne-am salutat din vers Și în fața altarului am mers.
Nu pot sa scriu despre iubire, o simt acut în mine, o simt când te privesc pe tine. Și-mi pare că nu ești bărbat, ci condeiul cu care scriu cel mai frumos poem, Je t’aime.
Nu auzi cum poezia plânge? Stihuri pe obraz i se preling, Dintr-o metaforă-i curge sânge, Iar epitetele-ncet se sting. * E la pământ, te faci că nu o vezi, Și-n loc de rimă, are rana – Nici nu i-o cureți, nici nu i-o pansezi, Noroc că i-am lăsat eu pana. * Și dintr-o trăsătură de condei, Vom auzi din nou râsetul ei.
